Înainte să am copii

Stăteam întinsă pe șezlong, priveam marea și lăsam soarele să îmi mângâie pielea. Ce griji ai putea să ai când stai tolănită pe plajă, în vacanță? Nici vorbă de griji! Stai acolo, zâmbești și te bucuri de liniște! Până când… apare lângă tine o familie cu copii și strică tot Zen-ul!  Nu o aveam atunci pe Rebeca, deci nu știam ce presupune treaba asta cu mămicia, dar știam că vacanța mea de atunci nu se pupă cu gălăgia venită de la copii.

Culmea e că nu copiii au fost cei care „mi-au deranjat” vacanța, ci… mama lor! Era imaginea mamei care îți transmite că nu vrei să devii niciodată mamă atunci când o vezi. Cel puțin, nu așa! Evident, după ce am trecut și eu prin toate cele cu sarcina, nașterea, depresia post-natală, spitalul, revenirea și toate cele, am înțeles cum stăteau lucrurile atunci, așa că nu săriți din prima la beregata mea! Acum, probabil că aș lua-o în brațe și i-aș spune că totul va fi bine. Atunci, din păcate, m-a dus mintea doar să iau lucrurile ca atare!

Mama aia era tristă rău! Avea un băiețel de vreo trei ani și încă unul de abia născut. Țipa încontinuu la amândoi că nu stau cuminți, că nu o ascultă, că pe aici și pe dincolo! Copiii erau agitați! D`oh! Cred și eu, la cât de agitată și nefericită era femeia în acel moment.  Bărbată-su nu schița nici un zâmbet. Cum să schițeze, când femeia țipa și la el că nu face lucrurile bine? Femeia era plină de vergeturi pe abdomen și pe picioare, era încruntată și nici măcar nu apucase să se epileze pe corp. Vergeturile alea m-au marcat o bună perioadă de timp și m-au făcut să mă întreb dacă toate femeile care nasc au parte de ele. Era o imagine dezolantă pentru mine, care nu aveam pe atunci nici în clin nici în mânecă cu copiii și parentingul!

Când am rămas însărcinată

Când am rămas însărcinată, principala mea grijă a fost… să NU fac vergeturi! Am citit articole de specialitate pe net, am citit cărți, am stat de vorbă cu doctori, am fost la masaje pentru femei însărcinate și m-am uns aproape în fiecare zi cu ulei de măsline și creme speciale. Aveam în minte vergeturile de pe corpul acelei femei, pe care o cunoscusem cu ani în urmă, la mare. Eram obsedată să NU ajung și eu așa!

Țin minte că eram cu burta la gură și mă aflam la unul dintre multele evenimente de parenting la care am participat încă de când am rămas însărcinată. În stânga mea, o viitoare mamă de băiat, tot la prima sarcină, mult mai sexy și mai aranjată decât majoritatea gravidelor de acolo. Primisem de la organizatori niște mostre de creme speciale anti-vergeturi, așa că i-am povestit cu mult entuziasm „colegei” mele frica mea majoră de vergeturi. Am crezut că o să mă aprobe și o să mă înțeleagă, dar ea a râs și mi-a zis că vergeturile se tratează, dar că altele sunt problemele ei. Curioasă să aflu ce alte probleme mai au mamele, am aflat cu stupoare că ea era nervoasă pentru că trebuia să fumeze mai puțin. Nu că nu mai trebuia să fumeze, ci că trebuia să fumeze mai puțin! M-am uitat cu ochii mari la ea și am întrebat-o cu gura mai mult căscată: „Tu… fumezi… acum?”.

Părea obișnuită să fie „judecată” pentru comportamentul său. Părea chiar mândră de ea și de alegerile ei. Repet, nu știam atunci cum ar trebui să mă comport cu o mamă și care-i faza cu judecățile, părerile și alegerile personale. Poate tocmai de aceea nu am înțeles nici de ce era pe tocuri sau de ce a plecat mai devreme, grăbită să ajungă în acel loc în care am mers și merg și eu, dar nu când sunt însărcinată.

După ce am născut

După trei ani de la naștere, râd când îmi amintesc cât ne neștiutoare eram pe atunci. Eram pregătită să emit judecăți de valoare, dar nu eram pregătită să intru în lumea adevărată a mamelor. Eram ca oricare altă femeie care își dă și ea cu părerea fără să aibă habar despre ce este vorba în propoziție.

Acum, după ce am trecut și eu prin asta, după nenumărate cărți, evenimente și specializări,  am înțeles cum e cu alegerile personale în cazul mamelor. Pe scurt, am învățat că trebuie să nu judec, că nici măcar nu trebuie să înțeleg. Am învățat, vorba aia, a 11-a poruncă: Să-mi văd de treaba mea și să respect alegerile personale ale fiecărei mame!