De când s-a născut Ana, rare au fost momentele când am avut efectiv timp să fiu eu cu mine pentru mai mult de două-trei ore, să zicem. Deși tăticul mă ajută când poate, având în vedere că pleacă de acasă dimineața și ne revedem seara, mare parte din zi suntem doar noi două fără ajutor extern.

E frumos, e minunat să petrec atât de mult timp cu bebelușa mea, dar un lucru e cert, este epuizant. Știu că voi duce dorul acestei perioade, însă aveam nevoie neapărat și de un weekend doar pentru mine, mai ales că în septembrie urmează să vină pe lume al doilea bebeluș (da, nu m-am putut opri la un singur copil și după primul gângurit al Anei mi-am zis: Challenge accepted!)

Zis și făcut! Am împachetat copilul, l-am dus la bunici și am dat drumul acelui minunat weekend doar pentru mine. Nu mi-am făcut planuri mărețe, pur și simplu am ales să fac lucrurile de care mi-era dor în ordinea în care aveam chef să le fac.

M-am plimbat pe jos prin oraș având doar o poșetuță mică. Cu Ana întotdeauna am bagaj, deși de când a mai crescut am mai lăsat acasă din lucrurile inutile. Și, evident, cu un copil de un an este imposibil să te plimbi pur și simplu și să admiri frunzele din copaci.

Am băut o cafea pe o teresă în centru. În timp ce sorbeam prima jumătate din cafea am ales să privesc cerul, norii, arborii din jur. Cealaltă jumătate am sorbit-o verificându-mi mesajele în liniște și răspunzând unde era cazul. A fost cea mai relaxată cafea băută de doi ani încoace!

Am citit pe bancă în parc. Cititul la umbră în parc a fost laitmotivul pre-adolescenței și adolescenței mele. Îmi era atât de dor să fac asta, că atunci când s-a întâmplat am simțit efectiv că am regăsit o bucățică din mine de multă vreme pierdută.

Mi-am vizitat colegii de serviciu la birou. Chiar îmi era dor să mai port o conversație cu un adult care să nu implice neapărat ultimele trenduri de parenting. Deși am povestit una, alta despre fetița mea, am reușit să aflu ce lucruri faine și interesante se mai întâmplă pe la muncă, ce proiecte au succes, ce mai e nou și chiar mi s-a făcut așa dor să revin la ritmul de dinaintea nașterii Anei.

Am fost la o petrecere doar eu și soțul și am ieșit la teresă doar noi doi. A fost atât de revigorant să mai putem discuta despre noi, despre planuri de viitor, despre concedii de vis pe care le-am tot amânat, dar pe care sigur le vom face, despre apusul de soare din fața noastră.

Nu a fost propriu-zis o cină romantică, dar faptul că mi-a gătit soțul ceva ce întotdeauna mănânc cu poftă și, mai ales, faptul că am putut savura mâncarea în tihnă, a bătut orice lumânare, muzică siropoasă și scenariu romanțios.

Toate aceste mici dorințe îndeplinite în acest weekend doar pentru mine au reușit să mă încarce pozitiv și să mă facă recunoscătoare pentru persoanele dragi care mă înconjoară.

Nu vă imaginați că am stat doar liniștită și zâmbitoare, savurând cafele, mâncărică, conversații și cărți. O, nu! Acelea sunt doar momente de pace și liniște decupate din acest weekend. Am reușit ca o bucată de weekend să mă simt oarecum vinovată că am lăsat copilul la bunici, o altă bucățică mi-am făcut griji pentru tot soiul de nimicuri referitoare la Ana. Nu mai spun de dorul pentru copil și telefoanele de verificare.

Concluzia? Oricât aș vrea să mă detașez, nu voi mai reuși să fac asta niciodată complet, dar e atât de bine că am putut să mai fac și chestii pentru mine fără a fi cineva agățat de gâtul sau picioarele mele.

Sursa foto: devata.co.uk

July 13, 2017
weekend-doar-pentru-mine

În sfârșit! Un weekend doar pentru mine

De când s-a născut Ana, rare au fost momentele când am avut efectiv timp să fiu eu cu mine pentru mai mult de două-trei ore, să […]
July 11, 2017
bere

Cum?! Femeile beau bere?!

„Nu se cade să bei bere!” Da, sunt o mare iubitoare de vin. Dar știu să apreciez întotdeauna și o bere bună. Și când zic bere […]
July 11, 2017

Cadoul

Îmi place să fac cadouri şi cu cât mi-e mai dragă persoana respectivă, cu atât înregistrez orice indiciu mi-ar putea da, până la ziua aniversară. Ciulesc […]
July 6, 2017
nu e niciodata prea tarziu

Cum știi că nu e niciodată prea târziu?

Aveam la un moment dat un prieten, cunoștință nu iubit, mare pasionat de ceasuri de perete. Când vedea un ceas de perete, se oprea și îl […]