Alexandra Andrei și Cosmin Vaman: un concert cu zâmbete
April 8, 2013
Azi citesc “Primul stagiu”
April 8, 2013

Câștigă cartea Primul Stagiu!

winner-1024x589

Astăzi, așa cum probabil ați observat din activitatea noastră pe Facebook, dar și din articolele noastre, este ziua zâmbetelor. Astăzi am decis să scriem despre lucrurile mărunte sau mai mărișoare din viața noastră care ne fac ziua mai bună și care au un mare potențial de a ne aduce un zâmbet „tâmp” pe față. Astăzi, de asemenea, declarăm ziua cu Dezlegare la Zâmbet!

Mergând pe această idee, am decis să aducem un zâmbet pe fața unei cititoare sau a unui cititor de-al nostru (știm cu siguranță că sunt și Belvi care ne citesc, deși nu sunt mulți cei care recunosc) și să-i facem cadou cartea Primul Stagiu, scrisă de Cătălin Pînzaru.

Desigur, pentru a o câștiga, ar trebui să depuneți și puțin efort. Nu foarte mult și, în nici un caz, neplăcut. Plecând de la tematica acestei zile, vă provocăm să ne povestiți despre lucrurile care vă fac pe voi să zâmbiți zilnic. Poate să fie o pisică leneșă care vi se strecoară pe sub plapumă dimineața, poate să fie o cafea cu lapte, un tablou poziționat strategic în fața biroului sau un coleg simpatic. Poate să fie orice, cu condiția să ne povestiți așa de frumos despre el, încât să ne facă să ne dorim să îl avem și noi, să ne facă și pe noi să zâmbim.

La finalul zilei, Belvele vor alege cel mai frumos răspuns și îl vor premia cu cartea lui Cătălin.

Spor la spus povești cu zâmbete!

Sursa foto: lostandtired.com

Share

4 Comments

  1. Cruella says:

    Poate ca o sa sune a lauda sau, cine stie, poate a fapte inventate. Ca orice om normal, am micile bucurii din viata de zi cu zi, dar ele sunt egale cu zero cand vine vorba de cei care ma incojoara. Zambesc atunci cand pot sa fac un alt om sa zambeasca. Aici nu ma refer la un banc postat pe internet sau o farsa. Eu zambesc atunci cand ajut o batrana sa-si care plasele pline de cartofi si mere. Zambesc cand ajut un om necajit care nu cerseste pe strada ci incearca sa-si vanda florile culese din gradina. Zambesc atunci cand ajut un om neajutorat sa traversese strada, sa urce in autobuz sau sa mearga pe trotuar prin mormanele de zapada. Nu de multe ori mi-au multumit cu lacrimi in ochi si mi-au urat sanatate si fericire pentru trei vieti si o zi. Zambesc cand ma gandesc la finuta mea Carmen Elena. Un copil nevinovat nascut intr-o familie de oameni saraci, nescoliti pentru care singurele placeri sunt bautura, sexul si lenea. Am boteazat-o impreuna cu o buna prietena, nu pentru a ne face pomana ci pentru ca stim ca in viitor, acel copil nevinovat va avea alta soarta datorita noua. Zambesc cand ma gandesc ca am stat o saptamana in spital din cauza unei alergii stupide in timp ce prietenii mei erau la munte, se distrau si ma sunau din ora in ora sa ma intrebe ce fac. Aceea “drama” s-a transformat in cea mai minunata experienta din viata mea. Am cunoscut-o pe Nicoleta. Un pui de om de 7 ani, abandonat de o fiinta careia imi este greu sa-i spun mama. Mama ii este sora mai mare cu doar cativa ani. I-am devenit si eu un fel de mama adoptiva. Desi ne despart zeci de kilometri, mereu cand merg la ea si o vad cum alearga catre mine, ma imbratiseaza si ma pupa de ma toceste, imi umple sufletul de bucurie si zambete. Abia astept sa vina vara. I-am promis ca int-un weekend am s-o aduc “la oras” si am sa-i fac toate mofturile posibile si imposibile. Exact ce face o mama pentru puiul ei. Pe mine aceste “lucruri” ma fac sa zambesc si sa stiti ca zambesc in fiecare zi 🙂

  2. Marius Be says:

    Zambesc cand autobuzul intarzie si nu mai ajung la timp. Zambesc cand imi uit telefonul acasa si trebuie sa ma intorc din statie. Zambesc cand ma inghesuie o baba cu bondita in acelasi autobuz ajuns cu intarziere. Zambesc cand mi se rupe biletul in compostor si era ultimul. Zambesc cand vine controlorul si incep sa-i explic de compostorul e de vina. Zambesc cand iau amenda desi m-am cumparat bilet.

    Transportul in comun ma tine intr-un zambet permanent. Nu stiti ce pierdeti!

  3. Babs says:

    Sunt in Romania de o luna jumate, si zambesc atunci cand cineva nu isi da seama ca sunt straina. Chiar zambesc de fericire, inseamna ca silinta mea de a invata limba asta a fost buna. Zambesc cand lumea rade cu mine de accentul meu moldovenesc, care suna cam absurd la o studenta italianca. Zambesc atunci cand in sfarsit ploaia se termina si am si eu ocazia sa vad cat de minunat arata Iasul cand vremea este buna.
    Zambesc cand imi dau seama ca copii care se joaca in curte la mine au retinut imediat numele meu chiar pentru ca e strain, si cand ies afara ma saluta strigand “Salut, Barbara”.
    Si mai si zambesc cand ma gandesc ca poate am sa raman aici. Poate. Daca totul merge asa cum sper.

  4. Ines Prodan says:

    Ne-am luat cu treburile noastre belvistice și am uitat să anunțăm câștigătorul concursului. Aceasta este Cruella! Felicitări și lectură plăcută! În scurt timp, te vom contacta pentru a-ți înmâna cartea lui Cătălin.