Eu și Nina
August 11, 2016
Ajung vreodată bijuteriile?
September 3, 2016

Când unele drumuri se termină

Unele se termină prea devreme. Pentru alți așteptarea este prea lungă și ei ar vrea să se termine mai rapid. Mai sunt cei care nu își dau seama că drumul lor e pe punctul să se termine și până se dezmeticesc e prea târziu.

 

Apoi mai suntem noi, ăia norocoși, avem tot drumu’ în față și ne mai poticnim de câte ceva din timp în timp. Uneori ne poticnim mai mult, cam mult, și ne părem năpăstuiți în proprii noștri ochi pentru această cădere. Alteori zăbovim pe aici fără să știm de ce și încotro ‘om apuca.

Ne mai supărăm și vrem să mergem singuri pe drumuri, pe șapte cărări cum se zice în popor. Mai întâlnim uneori copaci umbroși să ne desfătăm pe timp de vară. Ne adăpăm în izvoare reci. Ne bucurăm de ploile de vară și zâmbetele de lângă noi dacă suntem norocoși.

 

Și nu vedem nimic, nimic când printre degete ne curge miracolul vieții în fiecare dimineață când ne spălăm visele de pe ochi.

Uneori mergem singuri spre pierzanie și ne trezim abia atunci când cineva de lângă noi nu mai e. S-a dus și tu rămâi buimac că a fost prea devreme și nu ți-ai dat seama că s-ar putea întâmpla. Toți ne vom duce într-o zi, dar măcar încearcă să fii pregătit cu un zâmbet pentru aceea zi.

 

Sursa foto: https://unsplash.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.