prima casa
Prima casă și căsuța visurilor
June 19, 2016
Când scrii?
July 9, 2016

Când ne pleacă bunicii

Acesta este primul articol după o pauză foarte lungă, pentru mine. Aş fi scris, dar de fiecare dată îmi veneau în minte doar lucruri triste şi îmi ziceam că nu are sens să îi deprim pe cei din jur. Ironia face să scriu despre un lucru şi mai trist – plecarea unui Bunic drag, de pe meleagurile pământene.

Bunicul a trăit 93 de ani. A trăit şi a lucrat multă vreme sub regimul comunist, reuşind să rămână simplu şi integru. La 70 de ani a devenit străBunic. S-a mutat în Iaşi de la Suceava când avea 76 de ani. La 86 de ani a învins cancerul. La 91 de ani a devenit străBunic a doua oară. Un străBunic fermecat de strănepotul său, căruia i-a spus, deşi avea doar o lună, Bunicu’ te iubeşte!

Bunicu’ şi-a iubit soţia, copiii, nepoţii şi strănepoţii. A mers, până mai acum un an, singurel la cumpărături şi la el în bucătărie am văzut pentru prima dată şerveţele cu Hello Kitty. Bunicu’ era mereu informat şi asculta cu atenţie ce îi povesteau nepoţii, cu care discuta săptămânal despre ce se întâmplă în România şi în lume.

Bunicu’ nu a fost bunicul meu prin sânge, dar a devenit prin alianţă şi prin dragoste. Le Bouniq sau Herr Bunic sau, mai serios, Bunicu’.

Drum bun, Bunicule! Mă bucur că ne-am văzut cu toţii ieri şi aştept să ne revedem cândva, undeva…

Sursa foto: fotolia

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.