Cartofi cu telemea şi ou, la cuptor
October 6, 2011
Sacouri, sacouri, sacouri
October 6, 2011

Când am schimbat visele cu facturile?


Oricât de ne-matematic ne-ar plăcea să credem că este, ne înșelăm! Oricât de cu capul în nori și cu inima în creier ne-ar plăcea să spunem despre noi că suntem, tabelele din capul și din sufletul nostru își fac culcuș în noi, mai devreme sau mai târziu.

Oricât de puțin ne-ar plăcea să recunoaștem, există niște pași simpli în fiecare relație: la început sunt fluturii în stomac, apoi este ”te iubesc și aș muri fără tine”, apoi, după vreo câțiva pași intermediari, sunt facturile, orele infinite petrecute la birou, plata chiriei și lipsa filosofiilor.

Știu că ne place să ne spunem nouă înșine și unul altuia că este un pas firesc și că cel mai important este sentimentul de liniște de după fluturii în stomac. Că cel mai important este sprijinul pe care ni-l oferim reciproc, că are cine să ne facă masaj la picioare când ajungem seara acasă, după întâlniri cu șefi exigenți și clienți mofturoși. Că are cine să ne asculte lamentările cuibărite în sufletul nostru pe parcursul zilei și că are cine să ne aducă zâmbetul pe buze înainte să ne prăbușim epuizați în pat, râvnind la o noapte cu mai mult de cinci ore dormite care să ne dea forță pentru încă o zi, la fel de obositoare. Dar normală. Așa spunem noi, că este normală.

Asta este normalitatea noastră după fluturii în stomac. Pe care îi renegăm, dar de care ne este dor în secret. Zâmbim ironic în fața tuturor discuțiilor filosofice purtate în primul pas al relației, mințindu-ne că am parcurs pașii pentru a descoperi adevărata relație înțeleaptă. Cea în care nu mai vorbim despre sentimente, ci despre planuri eficiente de plată a facturilor. Ne-am maturizat.

Și ignorăm copilul din interiorul nostru, chiar dacă amândoi știm că este acolo, înconjurat de cărți de filosofie, abia așteptând să le deschidă. Dar parcă, de fiecare dată când încercăm să ne uităm măcar pe cuprinsul cărții, există o listă lungă cu treburi cotidiene ce trebuie realizate ACUM și care, evident, sunt mult mai importante. Dacă nu le rezolvăm acum, nu ne putem continua relația. Filosofiile mai pot aștepta!

Și când, într-un final, într-o sâmbătă la amiază, după ce ne-am impus pe parcursul nopții să nu ne mai gândim pentru două zile la taskuri și dead-line-uri, ne-am planificat câteva ore pentru filosofii, ne dăm seama că nu mai știm cum se face. Ne simțim ciudat să pornim o conversație în care chiar să ne ascultăm unul altuia sufletul. Așa că facem ce știm noi cel mai bine să facem: luăm o factură și i-o recităm celuilalt.

Sursa foto: luxworldtravel.com

Share

5 Comments

  1. Lori Ciofu says:

    Eu ma declar foarte norocoasa, pentru ca dupa 9 ani de relatie, inca mai sunt momente cu fluturi in stomac (nepremeditate). Asa, printe facturi si work talk in bed.

  2. Vlad says:

    Nota: n-am diacriticile la mine, scuzati va rog lipsa lor!

    Inca imatur si iremediabil infantil, ma declar partial de acord cu cele scrise de tine si impartial cu cele traite de mine.
    Exceptand visele neimplinite, nimic nu e vesnic: nici pasiunea, nici iubirea, nici facturile, nici macar convingerea mea ca e chiar asa. Imi permit sa cred ca ai (avem/aveti) o falsa problema: nu schimbam visele cu facturile, ci le atribuim celor din urma un rol mai important decat ar fi cazul. Da, plata facturilor reprezinta o necesitate si-ti confera posibilitatea de a trai linistit si de a te concentra asupra lucrurilor care chiar conteaza, dar cei mai multi se folosesc de ele ca de o scuza, scuza prin care evita sarcini cu mult mai dificile: pastrarea si perpetuarea armoniei in cuplu, ruperea monotoniei, improspatarea pasiunii sau generarea unui cadru relaxat si plin de buna-dispozitie acasa.
    Teoria e simpla si, chiar daca nu intr-un mod explicit, constientizata de cei mai multi/cele mai multe. Practica e cu mult mai grea si, din pacate, contrazice teoria in marea majoritate a cazurilor.
    Teoretic, nimic nu ne opreste sa ne schimbam practica. Practic, e mai usor sa platim facturile decat sa aplicam teoria…

  3. Ines Prodan says:

    @Vlad: ai dreptate cu ceea ce spui. Eu am spus-o mai metaforic, tu mai pragmatic :).

  4. […] când mi se pare mie că viața este grea și tristă și mai ales atunci când mi se pare mie că schimbăm visele cu facturile, am nevoie să-mi opresc gândurile și să mă liniștesc și să-mi dau seama că am multe […]

  5. […] Îmi amintesc cu drag primele luni când ne plimbam de mână ore întregi vorbind verzi și uscate sau când ne vedeam în weekend și călătoream împreună. Simt lipsa privirilor jucăușe și pline de dragoste, a chicotelilor și alintăturilor. Știu că totul evoluează și că dragostea devine în timp mai matură, mai stabilă, cum zicea și Ines, trecem la plata facturilor. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.