Lista listelor – cum o faci?
September 13, 2011
Învăţăm să convieţuim?
September 13, 2011

Călătoria Viena-Iași sau întoarcerea la realitate

După cum bine știți, am fost într-un mare concediu. Și, ca de fiecare dată când merg undeva într-o altă țară, la întoarcere analizez cu surprindere cum trecerea de la o țară civilizată la una mai puțin civilizată se face într-un mod evident iar eu sunt acolo să o experimentez. Această trecere începe la ieșirea din hotel și poate fi analizată prin intermediul mijloacelor de transport utilizate. Să vă explic:

Primul mijloc de transport pe care l-am luat a fost tramvaiul. În tramvai este aer condiționat și mulți oameni care nu se îmbulzesc, își așteaptă ordonat rândul, nu țipă la cei care coboară mai încet și nici nu este plin de babe care se uită dușmănos dacă tu stai jos și ele în picioare.

Al doilea mijloc de transport, tot în Viena fiind, a fost metroul. Metroul, chiar dacă nu are întotdeauna aer condiționat, este plin de oameni care, la fel, își așteaptă rândul, sunt politicoși și, cea mai mare parte din ei, citesc. Mai mult de atât, în metrou există multe reviste puse la dispoziția călătorilor gratuit, reviste care rămân acolo, chiar dacă mulți pun mâinile pe ele. În metrou, singurii care își bagă diverse organe sunt românii. Da, mi-a fost rușine și frică de ei!

Al treilea mijloc de transport, tot în Viena, a fost trenul care face fix 16 minute până la aeroport. Dacă trenul întârzie un minut, întârzierea este anunțată. În tren, există un controlor politicos care salută zâmbitor și știe limba engleză.

Al patrulea mijloc de transport a fost avionul. La aterizare (slavă Domnului!) nu a aplaudat nimeni!

Și ajungem în România.

Al cincilea mijloc de transport a fost trenul. Până anul trecut, a existat (pentru un an, probabil) un tren special pentru ruta Otopeni-Gara de Nord. Pentru a ajunge la el, trebuie să iei un maxi-taxi cu un șofer care ascultă știri despre o mamă care i-a suflat copilului de un an fum de marijuana în gură. Șoferul te lasă cumva într-o rampă pietruită iar tu trebuie să urci până în stația care, în timpul nopții, este prevăzută cu un bec și să aștepți ceea ce odinioară a fost un tren special iar acum este acceleratul Galați-București, plin de mirosuri îmbietoare și babe cu papornițe.

Al șaselea mijloc de transport a fost rapidul București-Iași, rapid pe al cărui bilet am dat 100 lei, la fel ca și alcoolicii maneliști de lângă noi care, după ce au golit-o de provizii pe doamna negricioasă care venea din când în când cu ”berică, berică aveeeem!”, au concluzionat că ”am dat un milion pe bilet, uăi, lasă-mă să mă distrez!” și au modificat volumul manelelor.

Al șaptelea mijloc de transport a fost un taxi condus de un șofer politicos, dar cam vorbăreț pentru drumul meu lung, care ne-a dus prin gropile de pe ruta Gară-Bazar-Cug.

După această trezire la realitate, am dormit 12 ore.

Sursa foto: romanika.eu

 

Share

4 Comments

  1. George says:

    Oh well. Ar trebui sa iesi mai des din tara. Si sa nu te mai intorci.

  2. Ines Prodan says:

    George, asta e o dorință ascunsă de-a ta sau un sfat prietenesc? 🙂

  3. George says:

    E un sfat hâtru, de fapt.

  4. Lori Ciofu says:

    Intr-adevar, mijloacele de transport in comun sunt o metoda excelenta sa diferentiezi nivelul de educatie a doua tari. Cu mici variatii, cred ca am experimentat cu totii asemenea gust amar la intoarcerea in tara dintr-o vacanta frumoasa. Dar, sincer, daca ar fi la fel ca la noi, am mai merge la ei in vacanta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.