Și fără să-mi vorbesc, m-am ascultat
April 28, 2018
SOS, depresia! O ascunzi sau o tratezi?
May 18, 2018

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Un bărbat pe nume Ove mi s-a părut – asta doar la început – unul dintre cele mai banale romane, cu unul din cele mai decolorate personaje ever. Spun asta pentru că, până la finalul, m-am îndrăgostit de scriitura lui Fredrik Backman.

Așa am dat și de Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, pe care am împrumutat-o de la prietena mea de la etajul 2, de la Alina (de fapt la sugestia ei). Multumesc, Alina dragă!

Ăsta e și mai tare! E tare încă de la început! Pe cât de bizar de decolorat a fost Ove, pe atât de colorată este Bunica!

De fapt, este un bildungsroman (dacă mai ții minte termenul ăsta, de pe când dădeai BAC-ul) – un roman al devenirii, al maturizării. Și nu bunica este protagonista, ci nepoata, Elsa. Și despre Miamas, un tărâm cu adevărat de basm!

Pe Elsa o găsești peste tot: în parc, la grădi, poate chiar cunoști o Elsă mai de-aproape. O Elsă neadaptată, ciudată, obraznică, agresivă, kind of paria.

Pe bunică… nu prea o găsești însă. Poate în felul de a fi al unei mame care, în loc să-și certe copilul care sare prin bălți, o lasă în pace sau, într-un stadiu mai avansat de nebunie contemporană, sare și ea, alături de copil. Și când te gândești câtă nevoie au toate Elsele și toți Elșii de câte o bunică…

De fapt este un roman pentru toți părinții. Fără excepție. Că nu ne-om putea noi compara sau face ceea ce face nebuna de bunică, nu-i bai. Dar tocmai pentru că avem cu toții câte o Elsă în noi sau prin preajmă – asta este un motiv destul de bun, nu?

Ca să nu mai lungesc scrisul, am să-ți citesc vreo 4 minute și ceva dintr-un capitol:

Aștept păreri care să ne ajute să-i facem și pe cei care nu au citit încă, să și-o dorească!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *