Rețetele copilăriei nu-mi dau pace!
February 4, 2014
Bun venit în generația tatuaj!
February 5, 2014

Bună ziua, domnule P***!

Da, ai citit bine! E acel cuvânt din patru litere de care se spune că o doamnă nu îl pronunță niciodată. Acel cuvânt atât de des folosit în atât de multe și diverse situații. Dar azi nu îl voi folosi ca pe un simplu cuvânt. Azi vom vorbi despre ”Domnul P***”, un personaj pentru care am dedicat se pare un articol întreg.

De la ce m-am luat? Păi de la obsesia unora de a fi respectați de toată lumea, de a crede că nu există nimic mai presus pe lumea asta decât de a fi respectați (sau de a crede că sunt respectați) și de a cere agresiv să fie respectați.

Eu am fost crescută așa:
– Respectul se câștigă, nu se cere;
– Poartă-te frumos cu ceilalți și nu-i trata superior, pentru că toți oamenii sunt egali;
– Dacă îi spui unui om pe nume, nu înseamnă că nu îl respecți;
– ”Săru-mâna” este o formă de salut folosită fie în mediul rural, fie adresată de către bărbați femeilor.

Buon, și am crescut eu așa cu principiile astea care, uneori, ce-i drept, m-au făcut să mă lovesc de șocul mamelor prietenelor, lovite rău în ”corason” că vezi tu nu le-am zis ”Săru-mâna”. Mai mult, au fost fete care mă implorau să le spun mamelor ”Săru-mâna”, altfel nu le mai lasă să vorbească cu mine pentru că sunt prost educată. Stai liniștită, nu m-a afectat cu nimic, pentru că eu știam că am niște părinți foarte deschiși la minte care pun valoare pe lucruri mai importante.

Și unde-i ”Domnul P***” în toată povestea asta? Ei bine, vine și el chiar acum, cu aerul său superior și cu agresivitatea de a-și cere respectul. Cu cererea absurdă conform căreia… și îl citez aici … ”Poți să-mi spui Domnul P***, dar nu care cumva să nu mă domnești!”.

Hmm… nu știu cum e pentru tine chestia asta, dar pentru mine e șoc total! Eu, care sunt obișnuită să am o relație deschisă și apropiată cu oamenii din jurul meu, care respect mai mult omul care nu are pretenții cu nasul în vânt și care îmi permite să-i vorbesc la pertu indiferent de funcție sau de vârstă, pentru simplul motiv că e deschis la minte. Eu, care sunt obișnuită cu oameni open-minded, din companii de afară, ce ar râde probabil și cu fundul dacă ar auzi de pretențiile ”Domnului P***” sau că ”Domnul P***” este un personaj real.

Și da, ”Domnul P***” este, din păcate, un personaj real care bate cu pumnul în masă și cere să-i spui ”Domnule”, indiferent ce părere ai despre el, pentru că doar așa crede el că este respectat…

Sursa foto: twitter.com

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie fericită, care își trăiește viața din plin, cu zâmbetul pe buze. Sunt mamă, blogger, om de comunicare și PR, iar ca pasiuni bifez cu mare plăcere scrisul și cititul.

3 Comments

  1. comentator says:

    bun articol , dar ma gandeam ca se poate aprofunda si dezvolta acest subiect depre Dl. **** , ca doar nu degeaba sia castigat acest statut . AaA si inca ceva se mai putea adauga la saru mana eventual saru **** masculin sau femininul PI314 . Bravo

  2. Costel says:

    Iti citesc de ceva vreme articolele..si sincer voiam sa iti spun ca imi par stupide..puierile..si uneori lipsite de sens.
    Te-ai gandit sa tii un jurnal? poate ar fi mai bine sa scutesti anumite persoane de penibilitati de acest gen.
    Problema e ca sunt indivizi care te incurajeaza in prostia pe care o dezvalui prin aceste “articole”.
    Stiu ca nu ai caracter sa postezi un asemenea coment la articolul tau..poate din frica ca ar putea trezi ideei???
    Daca il faci public macar dai dovada de caracter.
    Domnul P?? What the fuck? Plus ca in tot ce scrii ai grija sa aloci spatiu pentru “lauda de sine”. Nu am vazut niciodata ca ai evidentiat vreun aspect negativ al persoanei/vietii/activitatii tale. Oare de ce..esti perfecta? Odata ce apar laude de sine..uneori ar putea aparea si aspecte mai putin “onorabile”.
    Multa bafta!

  3. Draga Costel,

    Toate comentariile sunt publice, deci poti sa lasi aici orice idei si nemultumiri. Si un sfat: mie cand nu imi plac articolele cuiva, pur si simplu nu il mai citesc. Nu ma biciuiesc pe spate fortandu-ma sa inteleg de ce nu scrie pe placul meu. Online-ul asta e atat de mare si atat de plin de reviste si bloguri, incat sunt sigura ca vei gasi ceva mai putin pueril sa te linisteasca. Nu fortam pe nimeni sa ne citeasca.

    Belva e un site unde o mana de femei din domenii diferite isi expun experientele de viata, opiniile, nemultumirile. Si prin asta riscam sa ne punem totul pe tava unor necunoscuti. Asta inseamna ca nu toata lumea ne va placea. Flash news: viata nu e un concurs de popularitate iar oamenii nu sunt toti la fel. Nu ne deranjeaza, chiar ne place.

    Daca ai citit intr-adevar articole de pana acum, ai vazut ca scriu si despre chestiuni negative care tin de mine. Chiar multe. Doar ca nu tin sa primeze, pentru ca de felul meu sunt o persoana vesela, care zambeste tot timpul si care incearca sa vada tot timpul partea plina a paharului. Iar articolul de fata reprezinta o intamplare reala, care se poate extinde pe un anumit tipar romanesc. Nu ma laud cu nimic.

    Belva e o revista de femei unde nu cautam sa fim filosofice sau sa scriem articole specializate in domeniile in care profesam. Pentru asta avem fiecare cel putin un alt instrument de comunicare. Belva e locul unde ne spunem toate multumirile si nemultumirile zilnice tipice unei femei.

    Si sa stii ca nu ma deranjeaza absolut deloc comentariile, atat timp cat sunt argumentate si pot sa am un dialog cu cel care le lasa. Intr-adevar, inainte nu erau aprobate automat pentru ca erau cateva editoare mai sensibile pe acest subiect. Insa acum, cu echipa noua, e unda verde la dialog!

    Iti multumesc ca ne-ai citit pana acum, iti multumesc ca ti-ai facut timp sa imi lasi un comentariu si sper sa nu fie doar unul singur aruncat in vant si atat. Daca putem avea un dialog, e bine. Daca nu, cum spuneam, exista site-uri pentru fiecare dintre noi.

    O zi cu zambete sa ai!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.