Me gusta Tequila!
January 23, 2014
Cum am ajuns să urăsc Oscarul
January 23, 2014

Biserica MEA spune NU căsătoriilor mixte

Am crescut într-un orășel mic în care valorile tradiționale precum: familia, biserica, școala erau încă agenți culturali și aveau un impact major asupra noastră, a copiilor. Așadar, în cartierul meu, mersul la biserică era un obicei important, postul se ținea cu sfințenie iar regulile bisericești nu se încălcau lesne.

Perioada de răzvratire a urmat ulterior când am înțeles (scoasă din mediul meu tradițional/ist) că nu toți preoții fac ceea ce spun, că Biserica nu deține adevărul absolut, că în această lume banii primează de foarte multe ori, că sunt nereguli la tot pasul ascunse de fețe smerite și protectoare. Nu neg existența preoților cu har și nici a unui Dumnezeu (care este al tuturora pană la urmă), așa cum spuneam am fost crescută în acest spirit…..dar primul semn de întrebare major mi l-am ridicat în momentul în care cea mai bună prietena a mea mi-a spus că preotul bisericii de care aparține nu vrea să o cunune deoarece viitorul său soț era de o altă religie decât a ei (ea creștin-ortodoxă, el musulman).

Bine bine… dar nu era vorba despre iubire, sentimentul suprem care leagă un cuplu, nu era vorba de a-ți petrece viața acolo unde este dragoste indiferent dacă ea vine de la un catolic, musulman, protestant, adventist?!?!?!
Ce vină am eu, individ botezat în credința creștin-ortodoxă (fără a mi se cere măcar părerea de vreau să fiu parte a acestei credințe, până la urmă o alegere a părinților mei!) că iubesc un om de o altă religie cu care vreau să îmi petrec restul zilelor mele. Biserica mea mă condiționează: îmi dă acceptul ei numai dacă partenerul/a mea acceptă să se convertească la religia pe care o reprezint. Regula spune că doar în cazul în care unul dintre parteneri aparține bisericii Apusene (romano-catolici, greco-catolici, protestant) se poate primi o dezlegare de la Ierarh (fără a fi nevoie de convertire) pentru binecuvântarea căsătoriei. Însă și aici este un DAR: cei doi soți vor fi “obligați” să își boteze copii în credința creștin-ortodoxă. Este un fel de creștere condiționată a numărului de enoriași creștini în defavoarea altor credințe.

Mi se pare un fel de troc nemotivat, la care trebuie să particip fără a avea nici cea mai mică putere de alegere. Cred că este interesant de redat aici părerea Sfântului Apostol Pavel referitor la căsătoriile mixte: “Nu vă injugați la jug străin cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împartășire are lumina cu întunericul? Și ce învoire este între Hristos și Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Corinteni 6, 14).

Ca să nu mai povestesc de faptul că această trecere de la o religie la alta constă în botezarea celui considerat păgân, ritual care, în cele mai multe biserici ortodoxe, se face contra cost. O altă condiție impusă de biserica mea este aceea că nașii de cununie trebuie să fie numaidecât de religie creștin-ortodoxă altfel nu au acest drept. Am fost martoră la un episod de refuzare a căsătoriei în biserică, din pricina faptului că cei doi nași erau catolici și nu ortodocși.

Din categoria, mare ți-e grădina, Doamne! pot afirma că pentru mine Biserica mea rămâne un mister din multe puncte de vedere.

Sursa foto: denisseflower.ro

Share

1 Comment

  1. Iulia says:

    Din fericire, exista intotdeauna posibilitatea de a zice pas casatoriei religioase. Adica, sa renunti la tot circul plimbatului pe dupa altar, pupatului in jurul mesei si aruncatului cu bomboane pe jos. 🙂 La urma urmei, daca ei nu te vor, tu de ce ai insista?! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.