Cum ne lasă Europa să aruncăm banii pe proiecte idioate
March 17, 2014
Tu, cum îți îngrijești bătrânii?
March 18, 2014

Azi scriu în jurnal

Când eram mică, prin clasa întâi, am primit un jurnal. Avea pagini colorate în diverse nuanțe pastelate și mirosea a om mare. Dar mai ales, se închidea cu un lăcățel. Simțeam că este al meu. Simțeam că acolo îmi pot ține secretele departe de „ochii lumii”. Nu că aș fi avut multe secrete la vârsta aia. Sau oricând.

Pe măsură ce a trecut vremea, jurnalul a devenit un loc unde puteam să scriu…orice. Îmi scriu visele, dorințele, planurile, părerile cele mai „necoafate”. Adică lucruri pe care nu le-aș putea scrie nici măcar pe un blog pentru că fac prea mult parte din spațiul meu personal.

Spațiul personal este esențial. Fiecare avem nevoie de un lucru, de un loc mental numai a nostru. Ei, pentru mine, acesta este jurnalul. Este locul unde mă întorc când trebuie să descâlcesc subconștientul, când trebuie să-mi prioritizez viitorul, când trebuie să găsesc o oază de liniște. Este un fel de auto-terapie.

Încă am jurnalele de atunci. Observ cum am trecut de la „doamna învățătoare e rea” la „oare băiatul acela mă place” la „ce înseamnă visul acesta” la „când mă gândesc la mine peste zece ani, eu vreau să fiu…”.

Orice ați scrie în el, cred că fiecare are nevoie de un jurnal personal. De un spațiu numai al lor. Închis cu lăcățel.

Sursa foto: diary.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.