S.O.S. El vrea copii, eu nu… încă!
January 29, 2015
Cum stă treaba cu mămicia?
February 4, 2015

Azi pun ceva prețios la păstrare

De-a lungul multor mutări dintr-un apartament în altul, dintr-o localitate în alta, atât din perspectiva mea cât și a părinților mei, diverse chestii ajung să fie aruncate sau rătăcite, profitându-se de ocazie pentru a face ordine. Dar de curând am regăsit ceva ce consideram rătăcit și care nu era o chestie oarecare, era o comoară cu o valoare sentimentală inestimabilă: cutia cu fotografiile din copilăria mea și a fratelui meu. Când am realizat că nu reușim să o localizăm și că nimeni nu știa unde e, fiecare crezând că e în altă casă, am sperat că nu s-a pierdut și că de unde ne așteptăm cel mai puțin va apărea.

Așa s-a și întâmplat. Împreună cu fratele meu și cu părinții mei ne-am apucat de scotocit, fiecare în casa proprie, dar comoara a apărut din senin într-o casă în care nu căutasem. Am luat decizia să păstrez eu talismanul prețios și să îi ofer o “haină nouă”.

Așadar, azi fac un album cu fotografiile din copilărie. Fiecare filă are povestea ei, fiecare poveste e încărcată de emoție, iar tot albumul e plin cu amintiri frumoase și vesele, cu oameni dragi, cu momente ce ne-au format și ne-au transformat în “oamenii mari” ce suntem azi. De la părinții noștri dragi, unchiul și mătușa care ne-au fost ca o a doua pereche de părinți, bunicii nostri, verișorii cu care petreceam toate verile printre zmeuriș, hamac și toți copacii în care puteam să ne julim coatele și genunchii, prietenii din copilărie care acum ne sunt la fel de apropiați dar cu mai multă vechime, toți sunt oameni frumoși, surprinși în ipostaze ce stârnesc nostalgie și îndeamnă la a depăna amintiri pline de culoare și râsete.

Fotografiile sunt o poartă frumos desenată spre trecut. Ele ne ajută să nu uităm oameni, sentimente, emoții, să reînviem amintiri, să retrăim momente prețioase, să regăsim locuri magice, să fim din nou copii. Iar copilăria cu inocența și jocurile ei e cea mai frumoasă lume în care putem evada, de câte ori avem nevoie de energie pozitivă, căutând în memorie și în amintiri ilustrate. Pentru că adultul creativ e copilul din tine care a supraviețuit maturizării.

 

Sursă foto: www.etsy.com

Share
Irina Butnaru
Irina Butnaru
O zgubilitică ce își pavează drumul prin viață cu intenții bune și zâmbete. Cam asta sunt eu. Împăciuitoare de cele mai multe ori și revoltată de nedreptăți atunci când le constat. Simt că tinerețea e o stare de spirit și nu are legătură cu vârsta, iar atunci când contextul permite, condimentez totul cu năstrușnicii și naivitate de copil. Sunt convinsă că totul se întâmplă cu un motiv și la momentul potrivit. Mereu în căutarea echilibrului și a soarelui de dincolo de nori, mă încăpățânez să văd partea pozitivă a oamenilor sau a situațiilor ce par a fi doar negative.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.