Supermarketuri sau țărani?
March 7, 2014
Tu ce faci de Ziua Internațională a Femeii Comuniste
March 8, 2014

Azi mănânc un dulce din copilărie

Sunt unele gusturi și mirosuri care rămân cu tine. Amintirile mâncărurilor din copilărie sunt cele mai bine fundamentate în minte.

Dulciurile copilăriei sunt locul unde îmi găsesc comfortul. Când cad în butoiul cu melancolie (cum îi zice mama), mereu mă întorc la un dulce făcut în casă.

Măi, făcea bunică-mea un tort de ciocolată cu nucă și vișine absolut genial. Scrisese rețeta pe undeva dar s-a prăpădit până să apuce să-mi zică unde. După îndelungi căutări am găsit o parte din rețetă. Fusese udată, uleiată și ruptă, dar se mai înțelegeau niște cantități. Pornind de la crâmpeiul acela de rețetă am petrecut cam două zile încercând să recreez tortul. Până la urmă mi-a ieșit și acum de fiecare dată când sunt mai tristă, îl fac, chiar dacă durează un secol. Blatul cela cu nucă e Satana. 

Tot cu bunică-mea făceam gogoși. Țin minte că eu aveam sarcina importantă de a tăia aluatul în formă cu un pahar. Vaaaai, ce-mi plăcea să potrivesc paharul ca să iasă gogoașa perfectă. Gogoșile, din fericire, sunt mai simplu de realizat față de tortul din Iad.

Bunică-miu în schimb, bărbat eficient, face și acum o tartă cu fructe bestială. Aluatul îl face în mixer. Bunicul meu iubește mixerul. După care aruncă niște fructe peste aluatul întins în tavă și gata. Dar aluatul…acolo e cheia. Vara mănânc aproape zilnic tartă cu câte ceva. 

Multă vreme mama mea nu a gătit. Iar dacă o făcea, gătea numai lucruri simple. Bine, acuma face tot felul de chestii Master Chef că la „bătrâneți” (o sa ma înjure, o simt) și-o găsit timpul. Daaaar. Chiar și pe vremuri, când avea chef, făcea două torturi pe care le iubeam. Unul este tortul de mere, mare mister pentru mine încă și acum. Bine, arată oarecum a tort și oarecum a amestercătură extraterestră. Al doilea e tortul cu smântână. E o bombă calorică, dar nu prea contează la cât de bun este.

Iar la ordinea zilei erau ori clătite ori frigănele. Ambele sunt foarte simplu de făcut și sunt foarte gustoase. Ai mei își amintesc că atunci când eram mică credeam că clătitele „de la mama lor” sunt umplute. Astfel încât le numeam pe cele simple „dez-umplute”. 

mom-kid-flipping-pancakes-604

Stând acum să mă gândesc, la mine în casă mereu era un dulce. Bine, eu și mâncam cantități industriale de zahăr pe vremea aia, dar și acum ai mei gătesc constant deserturi. Și nimic de pe lume nu se compară unei gustări de seară în familie, cu o felie de tort sau de tartă și niște lăptic cald. 

Surse foto: parent24, readyforten

 

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.