Cum să ai încredere în tine? E PĂCAT, zău!
February 7, 2014
Unele hoteluri nu-și merită stelele
February 7, 2014

Azi citesc un roman de dragoste

O canapea încăpătoare. Sau un pat mare. Sau un fotoliu imperial. Multe perne. Cuibărită bine, acoperită cu o pătură pufoasă, tronând în centru, stă o fată. În jurul ei, în raza de acțiune a mâinilor, biscuiți din unt, ceiuț cald (opțional cu rom), țigări, pisică. În surdină, muzică. Ceva cald, suav și plăcut.

Scenă. Acțiune.

Fata citește. Are un zâmbet în colțul gurii. Este perfect relaxată cât urmărește cuvintele înșiruite pe pagină. Din când în când ochii se ridică peste ochelari și se gândește, visătoare.

Camera se rotește, se apropie de ea, o privește peste umăr, se concentrează pe carte, deja literele sunt ilizibile și brusc…

Suntem în Scoția. Anul 1300. Ea este o fată inocentă, dar curajoasă și rănită din iubire. El este un șef de clan puternic dar surprinzător de cald.

Suntem în Texas, zilele noastre. Ea încearcă să pună pe picioare un magazin de antichități, este îndrăgostită de frumos, a fost mereu independentă. El este un mare afacerist, venit dintr-o familie veche și nu este obișnuit cu refuzul.

Suntem pe țărmul estic al Irlandei. Ea este o fire băiețoasă care nu crede în dragoste. El este băiatul cu care a copilărit, singurul care o acceptă fix așa cum e. Împreună vor îndeplini o poveste spusă de vechii celți.

Presedintele Obama cu un roman de dragoste pentru sotia sa

Presedintele Obama cu un roman de dragoste pentru sotia sa

Ele suntem oricare din noi. Ei sunt înalți, frumoși, puternici și mai ales, îndrăgostiți lulea de noi. Sunt bărbați-bărbați, rugoși, galanți, etern mirați de ideile noastre.

Romanul de dragoste este o experiență pur personală. Pentru noi, e un univers în care fugim, o lume paralelă în care iubirea e mai facilă ca în realitate. Pentru ei ar putea fi o experiență educațională.

Iar pentru sceptice, poate să nu fie sirop. Sunt autoare care nu scriu romane de dragoste, scriu povești de dragoste. Da, nu ridicați din sprânceană, chiar și pentru persoanele ca mine, super-ancorate în real, câteodată este nevoia de evadare într-o lume magică.

Singurul pericol este mirajul posibilității. În general vântul nu suflă din spate și apusul nu se vede în zare și el nu zâmbește ștrengar uitându-se la perfecțiunea noastră. Sau dacă se petrece o așa scenă, relația aia se va nărui în cel mai scurt timp.

Daaaaar nu strică să visăm.

Sursa foto: tumblr.com, fotografii de la Casa Alba

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.