“Când cineva te părăseşte, nu îi simţi doar lipsa, nu doar întregul mic univers pe care l-ai creat în jurul acelui cineva se prăbuşeşte  şi nu doar tot ce vezi sau ce faci îţi aminteşte de el. Partea cea mai proastă e gândul că el te-a supus unor teste şi în final suma părticelelor care formează fiinţa ta a primit ştampila RESPINS.”

 
Cu toţii am suferit din dragoste, am avut relaţii care nu au mers, iubiri ce ne-au dezamăgit. Sunt sigură că ştiţi golul acela imens, sentimentul de deznădejde şi multele întrebări ce apar după. Nici nu trebuie să mai spun că aceste sentimente apar atunci când chiar ai iubit cu adevărat pe cineva şi când aţi adunat amintiri, planuri şi speranţe ce până la urmă s-au spulberat. Dar fără grijă, totul trece. Ştiu că majoritatea persoanelor după ce termină o relaţie simt aşa un sentiment de libertate, simt că pot face tot ce vor, îşi fac planuri peste planuri şi poate au chiar un sentiment de beatitudine.
 
Cred că este mai mult o stare de şoc, adrenalina ce ne împiedică să reacţionăm imediat la ce se întâmplă. Spunem cu toţi: „nu am nimic, sunt ok”. Dar uşor, uşor, adrenalina dispare, sufletul se dezmorţeşte şi toate sentimentele încep să iasă la iveală. Îţi aduci aminte de melodia voastră, de primul „te iubesc”, de plimbările voastre şi de prima voastră seară împreună. Ţi se opreşte respiraţia, simţi că te sufoci atunci când amintirile încep să dea năvala peste tine. Tresari de fiecare dată când sună telefonul, crezând că poate este el. Îl vezi în toate persoanele pe stradă şi înnebuneşti doar la gândul că ar putea să ţină pe cineva în braţe aşa cum te ţinea odinioară pe tine.
 
Dar după ce trec aceste sentimente dureroase cred că importantă este analiza la rece a relaţiei voastre,  ce a fost bun, ce a fost rău. Nu te învinovăţi pe tine sau pe el căci e fără rost. Uită de întrebările ce nu au răspuns şi mergi mai departe. De multe ori când am suferit din dragoste mă gândeam: niciodată nu voi mai fi fericită, nu voi mai râde, nu voi mai iubi. Fals, fals, fals! Am avut la fel ca toată lumea despărţiri dureroase, însă am trecut cu bine peste ele iar de 2 ani şi jumătate sunt foarte fericită şi iubesc mai mult decât am crezut vreodată. Fiecare despărţire m-a făcut mai puternică, m-a ajutat să mă cunosc mai bine şi să iubesc şi mai mult.
 
Se spune că de obicei femeile sunt cele analitice, cele care analizează fiecare gest, fiecare vorbă şi care rămân cu cele mai multe întrebări după o despărţire. Noi ne facem de obicei scenarii: de ce nu a mers, cu ce am greşit, ce puteam evita şi multe altele.  Bărbaţii sunt cei pasivi, care lasă totul să curgă de la sine, nu au nevoie de răspunsuri şi nu pun întrebări.
 
Voi cum reacţionaţi în cazul unei despărţiri? Cum sunteţi: analitic sau pasiv?
 

November 24, 2010

Nimic nu doare mai tare ca… despărţirea

“Când cineva te părăseşte, nu îi simţi doar lipsa, nu doar întregul mic univers pe care l-ai creat în jurul acelui cineva se prăbuşeşte  şi nu […]
November 15, 2010

Măşti cu fructe de toamnă pentru un ten răsfăţat

De când mă ştiu am avut un ten cu probleme: am un ten sensibil şi uscat care se pare că nu e mulţumit de loţiune tonică, […]
November 9, 2010

Astăzi mănânc fructe

De ce trebuie să mâncăm fructe? În primul rând pentru că fructele ne oferă necesarul de vitamine şi minerale, pentru că ne ajută să fim sănătoşi […]
November 5, 2010

Astăzi gătesc

Trebuie să recunosc că îmi place la nebunie să gătesc, să experimentez noi reţete şi să combin cele mai nebuneşti ingrediente. Nu sunt o mare maestră […]