Cartea aceasta a fost pe wishlist-ul meu de multă vreme, aşa că atunci când am primit-o cadou am citit-o cât de repede am putut. Jurnalul Annei Frank este un jurnal tipic de adolescentă de 12-13 ani, cu frustrări, ȋntrebări şi probleme tipice vârstei. Diferenţa constă ȋn faptul că această adolescentă este forţată să se maturizeze mult prea repede ȋntr-un context social şi politic deosebit de complex şi de dificil.
 
Anna Frank ȋmpreună cu familia sa şi câţiva apropiaţi se vor ascunde ȋn Anexă, un depozit dintr-o fabrică ȋn timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ȋnchişi ȋn perioada 1942-1944, cei 8 membri ai Anexei ȋşi duc traiul de pe o zi pe alta supuşi la greutăţi fizice (mâncare puţină, condiţii de locuit insalubre), dar şi psihice (conflicte, neputiinţa de a fi liberi, veşti neplăcute din afara mediului lor ȋnchis).
 
Am simţit cartea ca fiind ȋmpărţită ȋn două: jurnalul unei Anne ce este o copilă colerică, nervoasă, răzbunătoară şi răvrătită ȋmpotriva tuturor şi jurnalul unei Anne mature, ce ȋncepe să ȋşi pună ȋntrebări, să analizeze ȋn profunzime subiecte serioase şi care descoperă iubirea. Are loc o trecere şi o maturizare forţată a Annei care arunca vorbe şi mustrări răutăcioase părinţilor, surorii şi familiei Van Daan către o adolescentă mai matură, mai ȋnchegată, care ȋntâi analizează, gândeşte, ia ȋn considerare toate opţiunile disponibile şi abia apoi trage o concluzie clară.
 
Prezentat ca jurnalul tipic al unei fetiţe, această carte este „piperată” pe alocuri cu detalii despre greutăţile din al-II-lea Război Mondial, informaţii politice şi o poveste de dragoste platonică. Este de fapt un jurnal al analizelor interioare a personajelor, de unde ies ȋn evidenţă caractere diferite, ce reuşesc să convieţuiască ȋmpreună la bine şi la rău chiar dacă sunt ȋnchişi atâţia ani sub acelaşi acoperiş.
 
Recomand cu căldură această carte pentru a vedea ce transformări pot apărea ȋn caracterele unor oameni nevoiţi să trăiască ȋn condiţii dificile. Vă las pe final cu nişte citate care mi-au plăcut şi ȋn care m-am regăsit oarecum:
 
„Sincer vorbind, nu pot să-mi imaginez prea bine cum poate cineva să spună „Sunt slab” şi să continue să rămână slab. Păi dacă ştii asta, de ce nu reacţionezi, de ce nu-ţi formezi caracterul?”
 
„Vreau să fiu utilă sau plăcută celor care trăiesc ȋn preajma mea şi care totuşi nu mă cunosc, vreau să continui să trăiesc, chiar şi după ce am murit.”
 
„Şi de aceea ȋi sunt atât de recunoscătoare lui Dumnezeu că mi-a dat la naştere posibilitatea de a mă dezvolta şi de a scrie, deci de a exprima tot ce este ȋn mine.”
 
„Când scriu mă eliberez de tot, ȋmi dispare tristeţea, ȋmi renaşte curajul.”
 
Sursă foto: buchfreund.de
 

January 29, 2013

Despre Jurnalul Annei Frank- impresii şi gânduri

Cartea aceasta a fost pe wishlist-ul meu de multă vreme, aşa că atunci când am primit-o cadou am citit-o cât de repede am putut. Jurnalul Annei […]
January 25, 2013

Un bărbat şi cam…multe femei

Ȋn 2013 mi-am propus să „gust” mai multă cultură şi să mă bucur de cărţi, piese de teatru, operă şi filme. Nu am fost de mult […]
January 21, 2013

Începem să ne pierdem tradiţiile…

…şi nu e bine deloc. Am ajuns să ȋi copiem pe alţii crezând că sunt mai buni ca noi. România este o ţară pitorească, unde se […]
January 16, 2013

Tu cum te mai distrezi?

Se spune că fiecare vârstă are frumuseţea ei. Sau… distracţiile ei. Mi-a venit ideea pentru a scrie acest articol acum câteva săptămâni când, din nefericire pentru […]