Părinţii mei au avut şi au obiceiul de a păstra toate lucrurile noastre, tot ce poate reprezenta o amintire. Cărţi de colorat, jucării, reviste sau caietele din clasa întâi şi până acum, toate sunt aşezate frumos în cutii sau în dulapuri.

Acum câteva zile am dat peste cutia cu scrisorile mele vechi; scrisori ce au fost scrise acum nouă-zece ani. M-am aşezat pe covor şi le-am recitit, fiind curioasă să îmi amintesc ce făceam în perioada aceea.

Citind corespondenţa dintre mine şi verişoarele mele, m-am amuzat de problemele pe care le aveam la acea vârstă; de planurile pe care ni le făceam pentru fiecare vacanţă.
Doamne, cum credeam noi că e sfârşitul lumii, fiindcă anumit băiat nu ne băga în seamă, sau cum ne întristam noi că urma perioada tezelor.

Trecerea timpului şi modernitatea nu ne-a adus numai lucruri bune. Ba dimpotrivă. Avem astăzi  mult mai multe variante de comunicare cu cei dragi, şi totuşi nu le folosim.

Dacă stau şi mă gândesc, nu cred că am mai stat de mult în faţa unei pagini, gândindu-mă la ce aş putea să scriu. E-mail-urile către prieteni, şi alea foarte puţine, sunt scrise la repezeală şi fără nici o amprentă personală.

Deşi petrec atât de mult timp în faţa calculatorului sau cu telefonul în mână, nu mai ţin legătura ca altădată cu verişoarele mele; nu mai ştim atât de multe una despre cealaltă.

Suntem prea grăbiţi sau ne considerăm demodaţi dacă scriem o scrisoare?

Voi aţi scris scrisori? Trimiteţi e-mail-uri periodic, fără a fi în scop profesional?

October 20, 2010

Mi-e dor să scriu o scrisoare

Părinţii mei au avut şi au obiceiul de a păstra toate lucrurile noastre, tot ce poate reprezenta o amintire. Cărţi de colorat, jucării, reviste sau caietele […]
October 18, 2010

Man, I feel like a woman!

Cred că eram într-un taxi, în drum spre o petrecere, când am început să iubesc melodia Shaniei Twain. Era o zi ploioasă, iar noi toate eram […]
October 15, 2010

Paste cu ton

Recunosc, nu deţin „drepturi de autor” pentru această reţetă. Am devenit dependentă de paste cu ton după ce le-am descoperit la un bun prieten de-al meu, […]
October 12, 2010

„The lovely bones”

Recunosc: plâng cam la toate filmele pe care le văd. După fiecare film urmărit, prietenul meu se ridică, aprinde becul şi începe să râdă; rezultatul? ochii […]