Nu mă ascund după deget: îmi este frică de moarte. Mă gândesc, evident, cu groază că poate nu apuc să duc la bun sfârşit toate planurile făcute sau că nu voi petrece îndeajuns timp cu cei dragi până în momentul final.

Dar înainte de toate, mă tem tare de boală. O boală grea, care să facă să dispară toate aspectele care fac din mine omul de astăzi, o boală care să-mi şteargă toate amintirile şi tot optimismul, dar mai ales, o boală care să îi chinuie groaznic pe cei din jurul meu.

Sunt foarte atentă la sănătatea mea. Având cadre medicale în familie, deţin multe noţiuni care mă ajută să înţeleg mai bine tot ce se întâmplă cu noi. Nu mă sperii uşor la fiecare simptom apărut şi încerc să nu las pe ultima sută de metri mersul la doctor.

Chiar şi aşa… mi-e greu uneori să nu mă gândesc la asta. Am în istoria medicală a familiei boli destul de grave. Boli care înaintează pe linie ereditară şi care mă fac să-mi pun o mie de întrebări.

Oare mergem la doctor destul de des? Avem grijă atunci când apare ceva îngrijorător să nu-l lăsăm să se dezvolte? Ştim cu adevărat să ne păstrăm sănătoşi?

Nu spun că ar trebui să facem din asta o obsesie. Este normal ca, din când în când, sistemul nostru imunitar să cedeze şi să ne îmbolnăvim. Dar măcar să fim atenţi. Pentru că, din păcate, cele mai multe boli sunt provocate de stres, iar de acesta cu greu putem scăpa.

Până aflu dacă sunt puţin îngrijorată sau cu adevărat ipohondră, vă sfătuiesc să vă alegeţi un stil de viaţă care să nu vă provoace prea multe neplăceri medicale. Pentru că o dată ce vă intră în cap o idee, cu greu mai scăpaţi de ea.

Sursă foto: cautare.poze.org

August 16, 2011

Ipohondră sau doar îngrijorată?

Nu mă ascund după deget: îmi este frică de moarte. Mă gândesc, evident, cu groază că poate nu apuc să duc la bun sfârşit toate planurile […]
August 3, 2011

Vă rugăm păstraţi limita de discreţie!

Şi nu vorbim aici, evident, de bunul-simţ afişat în instituţiile publice. Discutăm despre acele mici confidenţe sau bârfe despre care uităm că trebuiau păstrate cu discreţie. […]
August 1, 2011

The greatest

Sunt vinovată. Am o pasiune nebună pentru drame. Consider că din ele chiar ai ceva de învăţat şi îţi creionează într-un fel sau altul sufletul. Ce […]
July 28, 2011

O nouă colegă… mai mult curaj

Am o nouă colegă de apartament. Este foarte vorbăreaţă, de dimineaţă până seara. Zâmbeşte mereu când mă vede şi începe automat să dea din mâini şi […]