Majoritatea dintre noi a avut măcar o relație frumoasă. Una dintre acelea care ne-a făcut să credem că am întâlnit iubirea adevărată, chiar dacă nu a fost vorba decât despre niște fluturi în stomacul de licean cu capul în nori. O relație din acelea cu ținut de mână și sărutat în ploaie și scrisori și tot felul de cuvinte frumoase. Una dintre acelea care, atunci când s-a terminat, am crezut că ni s-a terminat și viața. Una dintre acelea la finalul cărora victime colaterale sunt pernele, animalele de pluș, cearșafurile și, în principiu, orice obiect ce poate suporta o cascadă de lacrimi. Una dintre acelea la finalul cărora ai impresia că niciodată în viața ta nu vei mai întâlni iubirea adevărată.

Una peste care am reușit să trecem, dar la care, după ce a trecut toată drama, poate peste mai mulți ani, ne gândim cu drag; uităm de motivul despărțirii, uităm de toate nopțile nedormite și ne rămâne un sentiment frumos, exact așa cum a fost și relația. Și dintr-o dată ne întrebăm: oare ce mai face? Oare îi este bine? Oare și el crede că am fost niște adolescenți prostuți?

Și parcă ai chef să mai știi de el, să vezi cum îi mai este, dacă își mai amintește de tine (acum fie vorba între noi, cred că mai toate trăim cu impresia că el nu ar putea niciodată să ne uite pentru că am fost cele mai minunate ființe din viața lui). Și mai vrei ca el să știe că ție îți este bine. Cred că avem în noi o genă din asta de femei triumfătoare care vor să-i demonstreze lui că viața noastră a luat o turnură neașteptat de pozitivă după plecarea lui.

Pentru tine cum e? Vrei să mai știi de el? Vrei să mai știe de tine?

”… poate într-o zi, mai târziu, mult mai târziu, ne vom întâlni într-un loc luminat; cu lume în jur, cu copaci, cu o rază de soare, ce știu eu, cu păsărele care vor cânta […] și, în mijlocul zarvei, ne vom recunoaște și ne vom gândi cu nostalgie la vremurile trecute, cele în care aveam douăzeci de ani, cele în care ne-am făurit primele speranțe, cele în care am suferit marile decepții, vremurile în care am visat, în care am îmbrățișat Cerul, înainte de a ne cădea în cap…” Frederic Beigbeder, Dragostea durează trei ani

Sursa foto: Flickr.com

June 28, 2011

Vrei să mai știi de el?

Majoritatea dintre noi a avut măcar o relație frumoasă. Una dintre acelea care ne-a făcut să credem că am întâlnit iubirea adevărată, chiar dacă nu a […]
June 27, 2011

Oamenii frumoși se atrag reciproc

Aproape în fiecare zi mi se întâmplă o coincidență. Coincidențele astea sunt atât de dese, încât aproape că nu mă mai mir. Ajung să lucrez cu […]
June 23, 2011

Lucruri prostești pe care le faci când vă despărțiți

Ție, evident, nu ți se par prostești. Pentru tine ele reprezintă un lucru firesc pe care îl faci și care se încadrează perfect în prima etapă […]
June 21, 2011

Este foarte riscant să te auto-intitulezi ”specialist”

Atunci când altcineva îți dă un anumit titlu, fie că așa trebuie să se numească funcția ta, potrivit legislației, fie pentru că așa consideră el că […]