Prima oară când contrariul afirmației de mai sus m-a trăsnit în moalele capului a fost când lucram în State și, dintr-un orgoliu nețărmuit, ajutat de un creier influențat de prea multe filme (culmea!) americane, am crezut că voi face o scenă dramatică dacă mă voi duce val-vârtej în biroul managerului și îi voi spune “I QUIT!”. Mintea mea de copil care tocmai terminase facultatea era ferm convinsă că managerul va alerga după mine, asemeni unui iubit abandonat, ignorând tornada de afară și înșiruindu-mi toate motivele pentru care el și compania lui nu ar putea să supraviețuiască fără mine.

Deși unele dintre argumentele respective chiar s-ar fi aplicat și în afara telenovelei din capul meu, managerul s-a uitat scurt la mine și a spus sec “OK”, lăsându-mă, astfel, fără job timp de o lună și cu o mare probabilitate de a mă întoarce în România fără banii pe care îi împrumutasem de la rude pentru a pleca.

Atunci mi-am dat seama că pot fi înlocuită. Și la făcut sandwich-uri într-un McDonald’s din State și în spatele unui birou frumos decorat din România și chiar și într-o relație cu iubirea vieții mele. Căci, oricât de mult nu ne-ar plăcea acest lucru, pe Pământul ăsta sunt mulți oameni capabili să ne ia locul.

Am petrecut mulți ani din viață, cam până undeva la terminarea facultății, gândindu-mă că sunt de neînlocuit și permițându-mi să fac tot felul de scene ca în serialele mele de week-end, să plec imprevizibil în mijlocul conversațiilor, să trântesc uși, să completez cereri de încheiere a contractului de muncă, să spun “nu sunt eu, ești TU” cu o nonșalanță nesimțită, să trimit mailuri lungi cu reproșuri sau mailuri scurte cu “I QUIT”. Și știți ce? Oamenii aceia și-au continuat viața, s-au însurat, au făcut noi angajări, s-au reorganizat. Nu am văzut nici unul care să moară pentru că am plecat eu.

Așa că data viitoare când mai trântești ușa, gândindu-te că cineva o să alerge prin tornadă după tine, gândește-te de două ori! Oricine poate fi înlocuit!

Sursa foto: profilebrand.com

April 17, 2012

Lăudați-mă, sunt de neînlocuit!

Prima oară când contrariul afirmației de mai sus m-a trăsnit în moalele capului a fost când lucram în State și, dintr-un orgoliu nețărmuit, ajutat de un […]
April 16, 2012

Viața mea nu mai este tristă și plictisitoare

Pentru că știu că au fost trilioane de oameni îngrijorați de starea mea de spirit din momentul în care am scris acest articol, m-am gândit să-i […]
April 11, 2012

Azi beau un cocktail cu Bamby

Dacă Andreea a băut ieri un cocktail cu regina, eu m-am gândit să servesc unul cu cineva mai accesibil. Și cine poate fi mai accesibil decât […]
April 10, 2012

Cine a inventat respectul n-a știut în ce se bagă

Ne este foarte ușor să vorbim despre el sau să pretindem că îl deținem și îl utilizăm. Unii dintre noi chiar o fac; din fericire, cei […]