Teodora Grigorie

Datorită României sunt persoana de astăzi, cu bune şi cu rele. Nu plâng niciodată că am fost născută aici, pentru că toate lucrurile întâmplate, fie că m-au făcut să râd cu poftă sau să strâng nervoasă din dinţi, au lăsat în urma lor amintiri valoroase.
Anul acesta am avut parte de tot felul de întâmplări grozave. Am absolvit una dintre cele mai bune universităţi din România, am cunoscut cei mai frumoşi români şi m-am plimbat prin cele mai grozave locuri româneşti. Dar motivul pentru care anul acesta iubesc România mai mult decât în ceilalţi ani este simplu şi poartă un singur nume: Sara. În 2011, a venit pe lume cea mai minunată româncă şi pentru asta sunt nemaipomenit de mândră.

Mădălina Buzdugan

Cred cu tărie că toți cei care spun lucruri urâte despre România sunt niște oameni slabi, care nu pot vedea dincolo de defecte. Țara asta mi-a dat oameni frumoși pe care i-am cunoscut, de la care am învățat și pe care-i respect. Mi-a dat un simț al dreptății bine întipărit și un pragmatism care n-a făcut decât să mă ajute până acum. Îmi mai oferă în fiecare zi cadrul în care să mă dezvolt și de care să mă bucur. Iar anul ăsta, am primit cele mai frumoase colaborări PR-istice, pe care le-am fructificat cu multă pasiune.

Da, aș pleca spre alte meleaguri, dar pe perioade scurte și fără să-mi fie vreodată rușine de faptul că sunt româncă.

Lioredana Ciofu

Sunt mândră că m-am născut ȋn România. Avem o țară foarte frumoasă, cu oameni primitori și tradiții fascinante. Este adevărat că există și lucruri de care poate nu suntem mândri ȋn țara noastră, dar există astfel de lucruri și ȋn alte țări.

Pentru mine anul 2011 a fost unul profitabil pe plan profesional, mi-am făcut curaj și am pornit o mică afacere tocmai pentru că am ȋncredere că ȋn România se pot realiza lucruri de calitate. Pe plan personal, am ȋntâlnit români extraordinari, am adunat amintiri pentru o viața și sunt convinsă că fiecare an va fi mai bun decât precedentul.

De fiecare dată când am ieșit din România am ȋntâlnit oameni care ne apreciază țara și pe locuitorii ei. Haideți să ne apreciem și noi, pentru că motive găsim la tot pasul!

P.S. de la Daniel (cititor din umbra al Belvelor): Astăzi sunt mândru că sunt român pentru că la postul de radio favorit care emite din Statele Unite (Fusion Radio Chicago) foarte multe dintre melodiile difuzate aparțin artiștilor români.

Raluca Maier

Înainte de a pleca în străinătate pentru studii aveam o părere neutră despre România, cât timp am fost plecată am început să am o părere din ce în ce mai bună despre ţara noastră, iar după ce m-am întors, am dat de oameni care încearcă să mă convingă (direct sau indirect) de faptul că „e naşpa în România!”.

Înţeleg că vă este greu să vedeţi lucrurile în perspectivă atunci când le vedeţi din interior şi că e dificil să vă daţi câţiva paşi înapoi, pentru a privi viaţa în ţara noastră precum un străin! Cu toate acestea, nu pot să nu mă scoată din sărite oamenii care se încăpăţânează şi nu vor cu nici un chip să-şi deschidă mintea măcar un pic!

Iar lucrurile cele mai frumoase care mi s-au întâmplat în acest an mulţumiţă României sunt, după cum urmează :

  • datorită faptulului că m-am născut în România, am ajuns să mă simt mândră atunci când am văzut cât de mult sub nivelul nostru sunt alţii, mai ales la capitolul cultură generală şi isteţime (apropo de „Românii sunt deştepţi”) şi
  • faptul că spiritul meu de româncă m-a determinat să mă întorc pe meleagurile româneşti, chiar dacă aş fi putut cu uşurinţă să-mi fac un drum frumos în altă ţară.

Cătălina Chiuaru

România este acasă. Acolo sunt mama și tata, surorile, prietenii mei. Acolo sunt locurile unde am mers timp de 15 ani la școală, unde am primit primul sărut, unde am plâns de nenumărate ori și unde mi-am petrecut cea mai frumoasă adolescență și studenție. Și nu aș da-o pentru nici o altă țară! România m-a făcut ceea ce sunt.

Iar în 2011, am învățat ce înseamnă să muncești câte 14 ore pe zi, să zâmbești frumos chiar și atunci când îți vine să muști pe cineva, să lași de la tine, dar să și devii mai puternic. Mi-am făcut noi prieteni, am început un master care îmi place tot mai mult și mi-am împlinit un vis în plan personal. Deși de 1 Decembrie nu sunt în România, mă gândesc la casă, la paradele colorate și îmi răsună în minte un ”Deșteaptă-te, române…”

La Mulți Ani!

Irina Ilașcu

Anul acesta sunt un român fericit. Fericirea a început cu o nefericire și un pașaport furat în Malaezia, fix înaintea Crăciunului, anul trecut. Și, nu-i așa, cine nu și-ar dori să își petreacă ajunul Crăciunului la Ambasada României, auzind vestea cum că nu se eliberează pașaport temporar în caz de furt, doar titlu de călătorie care te duce direct în România, chiar dacă tu nu ai nici un act  și nici rezidență acolo de vreo patru ani. Dar  îngerul de femeie de la ambasadă, adică doamna consul, a înțeles situația și nu numai că a dat telefoane două zile întregi până am avut pașaportul în mână, dar am primit și sarmale, cozonac și multă bunăvoință!

După încă o jumătate de an de cutreierat lumea, am decis să nu îmi fac pașaportul nou prin ambasadă, ci să profit de nenoroc și să mă întorc acasă pentru trei săptămâni. Nu mai fusesem acasă de doi ani și deși îmi era dor, gândul birocrației românești îmi cam lua din bucurie. Dragii mei, au fost trei săptămâni de vis. Toate actele au fost rezolvate într-o singură zi, și restul timpului ne-am plimbat prin țara noastră frumoasă. Am fost bine primiți peste tot și am cunoscut mulți oameni veseli și binevoitori, am mâncat caș și ceapă pe tren (teroarea poporului, știu), mi-am revăzut bunicii care m-au așteptat cu atâta drag, am băut vin de Cotnari în pădure la Brașov (și nu ne-a prins ursul) și am revăzut prieteni dragi de care mi-a fost un dor incredibil. Deși mai sunt momente cu năbădăi, întotdeauna mi-am iubit țara și omul fericit din fața voastră încă mai visează noaptea că e din nou în Iași, și aerul e racoros, lumea veselă, și parcă ar vrea să piarda avionul.

Sursa foto: flickr.com

December 1, 2011

România mi-a oferit lucruri grozave în 2011

Teodora Grigorie Datorită României sunt persoana de astăzi, cu bune şi cu rele. Nu plâng niciodată că am fost născută aici, pentru că toate lucrurile întâmplate, […]
November 28, 2011

Cine sunt Belvele?

Diana Păiuş, Iaşi. Sunt o belvă nou-nouţă  în aşteparea “belvificării” despre care am auzit că o să fie o petrecere în pijamale care nu va fi […]
November 21, 2011

Bine ați venit în echipă, Belvelor!

A venit și ziua cea mare în care anunțăm cu mare bucurie că am ales cele 5 colege care vor scrie de acum încolo sub titulatura […]
October 23, 2011

Szczęśliwego Nowego Roku!

Am cunoscut-o în 2010 când ea organiza evenimentul internațional Iashington, iar eu eram speaker pe comunicare. Mie îmi vorbea cu ”dumneavoastră”, iar despre ea vorbea la […]