Cred că v-ați dat seama că în ultima perioadă nu am mai scris nici un articol acid, nu m-am mai luat de nimeni și am abordat doar subiecte ”zen”. Ei bine, asta e pentru că trec printr-o stare foarte plăcută de relaxare în care încerc să mă relaxez și să mă simt tot timpul fericită. Poate de aceea și articole la care nu v-ați fi așteptat să fie scrise pe Belva, mai ales de mine. Dar iată și o altă latură a mea, una mai sensibilă, care a început să îmi placă să o scot în lume din ce în ce mai mult.

Și, așa cum bine vedeți în titlu, azi m-am apucat să scriu poezii. De fapt, m-am reapucat, deoarece la viața mea am scris caiete întregi de poezii de tot soiul. Caiete care, din păcate, într-un moment de proastă inspirație au fost aruncate fără regrete la gunoi. Regretele au apărut inevitabil mai târziu, evident.

Însă, pentru a recupera din caietele aruncate și pentru a-mi descărca sufletul în cea mai frumoasă formă scrisă, azi mă reapuc de compus poezii. Privesc spre cer și spre natură, îmi iau caietul cu miros proaspăt de birotică, îmi deschid stiloul și mă apuc de scris.

Sursa foto: alvaradopubliclibrary.org