De-a lungul anilor am înţeles cu greu de ce e importat să merg la sală. Nu e o activitate care să îmi placă deoarece statul degeaba e un lux pe care nu mi-l mai permit de când am terminat liceul şi ori de câte ori prind astfel de momente nici nu-mi trece prin cap să fac ceva.

În schimb, din varii motive, am încercat să găsesc sportul care să îmi placă astfel încât să nu neglijez acest aspect despre care toată lumea spune că e foarte important în vieţile noastre. Am trecut prin pilates, kangoo jumps, ZuDance sau doar mersul pe banda de alergare şi deşi, beneficiile le-am văzut, niciunul nu mi s-a părut suficient de interesant încât să mă ţină în rutină mai mult de câteva luni.

Am auzit despre “alergatul în parc sau pe stadion” dar cumva nu am considerat că mă pot mobiliza singură atât de bine încât să fac asta constant.

Am fost chiar şi la Qigong în speranţa că posturile şi echilibrarea energetică mi se potrivesc însă m-am plictisit teribil după prima lună.

Din toate experienţele se poate spune că am totuşi o toleranţă crescută şi o răbdare destul de mare în a încerca ceva o perioadă pentru a vedea dacă mi se potriveşte.

Ce-i drept, am evitat până acum sala de fitness. Cred că am intrat de câteva ori şi am avut senzaţia că nu înţeleg nimic din ce se întâmplă acolo. Întodeauna am crezut că aparatele acelea mari cu greutăţi care depăşesc propria-mi greutate sunt doar pentru bărbaţi. Mai mult, eram atât de pierdută şi nu ştiam niciodată cu ce să încep încât uneori, uitându-mă în jur, aveam impresia că sigur voi ieşi de acolo cu cel puţin o mână ruptă.

De curând însă am primit o recomandare foarte bună pentru a apela la un instructor personal. Oricât de pompos sună acest lucru, e atât de benefic pentru mine încât mă întreb ce am făcut până acum de nu m-am gândit singură la asta? Să fie cineva acolo care să îţi spună ce să faci astfel încât să fie bine şi să nu te plângi a doua zi de durere de muşchi de nu poţi să ridici o cană cu apă; să îţi seteze cineva aparatele astfel încât să nu alergi că disperatul pe bandă când de fapt, ar trebui doar să mergi înclinat; să te încurajeze şi să îţi arate că fitness-ul poate fi plăcut şi amuzant; să te facă să te simţi confortabil într-o sală în care cu precădere sunt doar bărbaţi – sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le apreciez la Andrei. Cu siguranţă, va veni şi ziua când mă va enerva cerându-mi să alerg mai mult de 20 de minute însă datorită lui pot spune, fără menajamente, că mi-e ruşine sâmbăta dimineaţă să declar că mi-e lene să mă duc la sală. Îmi pun totul în rucsac şi cu sau fără chef, pornesc.

Pot spune că mi-am găsit sportul preferat şi nu pentru că sunt adepta unei vieţi sănătoase cu mers la sală de 7 ori pe săptămână ci pentru că am găsit omul care să mă motiveze. În plus, după fiecare oră simt că m-am trezit căci dorm mult prea mult pe scaunul de la birou.

Aşadar, vi-l recomand pe Andrei şi nu ezitaţi să apelaţi la el. O să va vorbească despre snooker, filme amuzante şi caligrafie în timp ce o să va seteze bicicleta pentru următoarele 15 spre 25 de minute.

Sursă foto: Andrei Marius

February 22, 2016

Ce face un antrenor personal

De-a lungul anilor am înţeles cu greu de ce e importat să merg la sală. Nu e o activitate care să îmi placă deoarece statul degeaba […]
February 9, 2016

Uniformizarea femeilor

De când au descoperit chirurgia plastică şi bărbaţii cu bani, femeile au început să arate la fel. Mă uit deseori în jurul meu şi am sentimentul […]
February 4, 2016

Suferă dar să știm și noi!

Se spune deseori că pe facebook toată lumea are o viaţă perfectă. Sincer, aş vrea să văd asta de o mie de ori mai des decât […]
January 26, 2016

Copil fiind, cafenele cutreieram

Sunt foarte puţine lucruri în viaţa aceasta care să mă enerveze. Consider că această stare e doar un reminder constant că nu merită să îţi baţi […]