Mi-am dorit să ajung în Santorini de când am văzut primele fotografii cu casele văruite în alb și geamurile albastru imperial, dispuse în trepte pe coasta unei insule scăldade de soare.


Santorini este cea mai mare insulă din Arhipelagul Cicladelor, la est de Grecia, în Marea Egee. A fost populată acum peste 3500 de ani de civilizația minoană, care a dispărut în urma erupției vulcanice. Intensitatea erupției și valul tsunami par a fi pus capăt întregii civilizații minoane, care popula Creta. Unele surse menționează Santorini a fi parte din legenda Atlantidei, iar unii leagă insula de miracolele împlinite de Moise în istorisirile biblice (despărțirea Mării Roșii).


După Crăciun, cu ochii plini de luciri și zâmbetul pe buze, am pornit înspre insula care apare cel mai adesea în broșurile cu destinații pentru luna de miere. După un dum obositor cu trenul, avion, escală, alt avion, autobuz, am ajuns la pensiune extenuați. Aeroportul părea ca o baracă, autobuzul era din acela cum mai găsești undeva pe la țară, iar peisajul dezolant, cu case începute și lăsate, iarba uscată, băbuțele privind în gol, câini mulți și mașini lovite. Nu știam unde am ajuns. Unde era priveliștea, luxul, albul și albastrul, tavernele cu mirosuri îmbietoare și grecii măslinii? Aveți răbdare, le-am găsit, ceva mai pe urmă.


Și mă bucur că am văzut și fața nearătată în broșuri a Santorini-ului. Am avut senzația de ”pe dinafară vopsit gardul, înăuntru leopardu”. Dar bănuiesc că era naiv să cred că totul e frumos și proaspăt vopsit, lumea reală nu e o pagină de broșură. Al doilea șoc a fost cauzat de faptul că majoritatea hotelurilor, pensiunilor, tavernelor, cafenelelor, magazinelor erau închise, zăvorâte. Am avut noroc că cineva se decise să își țină taverna deschisă, altfel am fi înfometat.



Fira
este capitala insulei, iar fiecare metru pătrat este ocupat de o locație turistică. Gazda noastră ne-a spus că insula are 15 mii de locuitori, dar vara ajunge la 400 de mii. Santorini e un loc romantic, dar are o istorie aparte care se simte în aer. Liniște, pisici frumoase, mâncare bună și apusuri incredibile.


Dacă vizitezi Santorini iarna, e un loc perfect pentru relaxare, liniște și explorare. După ce străbați străduțele strâmte și înșelătoare, poți admira nenumăratele bisericuțe cu cupolă albastră, bea vinul produs pe insulă și asculta pescărușii purtați de curent. Spre portul vechi poți lua telecabina sau un măgăruș, la fel de bine cum poți coborî (respectiv urca înapoi) cele 600 de trepte.


Vulcanul este adormit momentan, iar ultima erupție a avut loc la începutul secolului trecut. Cu o bărcuță și alți turiști entuziasmați, pornești înspre vulcan. Acolo, urmezi cărările bătucite de alți turiști și admiri luciul rocilor, precum și amețitoarea priveliște. Ajuns aproape de vârf simți mirosul de sulf și un fum nu foarte gros ieșind de printre roci. Sunt instalate gazometre pentru a verifica nivelul sulfului în cazul în care vulcanul s-ar decide să se trezească.


Înapoi pe barcă, căpitanul te duce la izvoarele calde, unde cei curajoși sar în apa sulfuroasă. Partea amuzantă e că trebuie să înoți prin apă mai rece până să ajungi la cea caldă și asta presupunea câteva valuri de șocuri.


După ce te-ai plimbat câteva zile prin Fira și satul apropiat – Firostefani, e o idee bună să închiriezi o mașină sau un scuter și să vizitezi insula. O zi e de ajuns, dar poți să te lungești pe două, ca să nu ieși din ritmul de concediu. Dar despre toate acestea, în partea a doua!


sursa foto: arhiva proprie

January 23, 2013

Santorini – insula lunilor de miere și a vinului I

Mi-am dorit să ajung în Santorini de când am văzut primele fotografii cu casele văruite în alb și geamurile albastru imperial, dispuse în trepte pe coasta […]
January 22, 2013

Nebunul din autobuz

Când vezi un om comportând-se mai puțin normal (la urma urmei, cine stabilește nivelul normalității?), te simți invadat de un fel de sentiment combinat, la limita […]
January 16, 2013

Crăciunul în doi și un orășel pustiu

După cum vă povesteam înainte de Crăciun, anul acesta nu am ajuns acasă de sărbători și am decis să le petrecem singurei, mai ales pentru că […]
December 21, 2012

Crăciunul departe de casă

Încă nu pregătiți pachetul cu șervețele pentru că nu e o melodramă despre cum mi-e mie dor de caltaboși și sarmalele lu mama. Da bine, mi-e […]