Îmi plac desenele animate. Da, încă! Poate că sună ciudat sau cel puțin amuzant, dar mă relaxează enorm un episod, două de Tom și Jerry sau Scooby Doo. Mi-au plăcut dintotdeauna. Când eram mică, presupun că stăteam lipită de TV. Îmi amintesc de primele desene post-comuniste, când era voie să ai Cartoon Network. Se chemau Puppy Pound și erau cu niste căței adorabili. De acolo am învățat și un pic de engleză, deschizându-mi astfel apetitul pentru ceea ce a urmat în cei 15 ani de engleză intensivă.

Desigur, creștem și gusturile ni se schimbă. Dar desenele au rămas printre preferate. De la cele cu prințese, fie ele clasice sau noile ediții în care Barbie este eroină, la cele de pe Cartoon Network (seriile Looney Toons, Wacky Races, etc etc) sau Nickelodeon (Sponge Bob) până la amuzantele serii Shrek, Ice Age (I heart Ice Age!), Shark Tale, Over the Hedge, Brother Bear și Toy Story.

Când sunt puțin în butoiul cu melancolie, cel mai bine mă scoate din el melodiile din Cartea Junglei, fie Bare Necessities sau the Monkey Song  sau melodia din Lion King (Hakuna Matata). Încercați și voi dacă nu mă credeți! Eu închep să mă bâțâi prin casă și uit de toate cele.

Și cum am două nepoțele extrem de scumpe, mă uit și cu ele la desene. Am revăzut toate filmele clasice făcute de Walt Disney și am mers la cinema ca să vedem în 3D Fantastic Mr.Fox și Toy Story. Și dacă vă zic ce polemici se nasc între mine și vreo doi prieteni fani desene animate, nu v-ar vine să credeți că suntem absolvenți de facultate. Dar inima e mereu tânără și trage înspre copilărie!

Desenele noi, unele, nu îmi plac. Mi se par violente și oarecum înfricoșătoare. Cu tot felul de monștri și mutanți, toate traduse în română. Mulți spun că și Tom și Jerry sunt desene animale care instigă la violență și presupun că e adevărat, dar e pus într-o formă frumoasă, comică și cât se poate de adevărată. Doar pisica chiar fuge după șoricel și chiar îl chinuie. Iar dacă în desene, reușim să îi oferim lui Jerry șansa de a se reabilita, cu atât mai bine. Este de fapt un desen gen fabulă, ce proclamă egalitatea. Și apoi, dacă nu vreți ceva chiar copilăresc, sunt acum opțiuni de desene pentru adulți, precum Family Guy.

Dacă stăm să ne gândim ”Oare care a fost vârsta cu cele mai multe răsfățuri? Copilăria!” și atunci, să ne amintim de ea cu niște desene animate preferate. Oricum, eu cred că oricine are nevoie de o doză bună de râs și atunci, de ce nu?

Haideți fetelor, la răsfăț!

November 2, 2010

Mă uit la desene animate

Îmi plac desenele animate. Da, încă! Poate că sună ciudat sau cel puțin amuzant, dar mă relaxează enorm un episod, două de Tom și Jerry sau […]
October 28, 2010

Azi mănânc o înghețată!

O da! Ador înghețata. Dacă majoritatea dulciurilor mă lasă relativ rece, ei bine, înghețata este răsfățul meu preferat. Peste care nu trec, nici dacă sunt la […]
October 26, 2010

Otono de Tango

Dintotdeauna am fost fascinată de dans; sub orice formă a sa. Înlănțuirea corpurilor, ritmul, pasiunea, plutirea celor doi dansatori răsună adânc în inima mea. Țin minte […]
October 25, 2010

eu și El!

Cu E mare și semnul exclamării. De ce? Pentru că articolul meu este despre ce înseamnă să ai un partener de success. Un partener, mă refer […]