Mă duce des gândul la copilărie. La acea perioadă magică, când lumea era frumoasă şi nu îţi imaginai cât de rea şi urâtă este de fapt. O perioadă de joc şi joacă, de surpize, de inocenţă. Ei bine, am crescut, ne-am făcut (sau încă mai lucrăm la a ne face) oameni mari. Dar am păstrat ceva din copilărie. De cele mai multe ori, nu ceea ce era pozitiv, unic şi frumos. Ci supărările pe nimic, boturile, „eu vreau, acum!!” şi unele jocuri.

Jocuri pe care le-am adaptat la relaţiile noastre de oameni mari. Să vă dau câteva exemple. Jocul de-a margareta. Mă iubeşte, nu mă iubeşte. E jocul de început, mijloc şi sfărşit de relaţie. Azi crezi că da, măi, mă iubeşte! Mâine face ceva şi nu mai eşti atât de sigură. Şi decimezi petalele sărăcuţelor flori fără vină. Dragostea fluctuează, ştiu, dar cam cât de dramatic?!

Urmează jocul „De-a v-aţi ascunselea”, când ne dăm sau nu pe faţă sentimentele şi emoţiile, care pot rămâne secrete pentru toţi cei din jur şi la un moment dat, din păcate, chiar şi pentru noi. Sau pentru perioada de început a unei relaţii când totul merge bine, dar nu îl sun acum, să nu craedă că sunt prea disperată sau nu o sun acum, doar să nu aibă impresia că e singura femeie.

Jocul de-a „eu am mai multe jucării decât tine” sau „tata meu îl bate pe tata tău”. E un joc bazat pe îngâmfare şi valorarea exacerbată a bunurilor materiale. Ale noastre sau ale altora. În relaţia de cuplu, e înjosirea unuia dintre parteneri care câştigă mai puţin, e demotivat sau „stă pe tuşă” o perioadă.

Hmmm, ar mai fi săritul corzii. Un joc în trei, în care două alte persoane te ajută să sari şi îţi asigură împlinirea. Şotronul se poate adapta pentru „cui pe cui se scoate”, tot timpul în mişcare, sărind de la un pătrăţel (relaţie) la altul. Şi preferatul meu, „eu îmi iau jucăriile şi plec acasă!”

Ce rost îşi au toate aceste jocuri? Nu sunt ele oglindirea nesiguranţei şi a neîncrederii în sine? De ce ne este frică să ne arătăm aşa cum suntem de fapt? Să fie instinctul de conservare? Sau ne face plăcere să ştim că avem controlul, că nu cădem de fraieri?

Voi ce feluri de jocuri aţi jucat în relaţie?

December 1, 2010

Ieşi la joacă?

Mă duce des gândul la copilărie. La acea perioadă magică, când lumea era frumoasă şi nu îţi imaginai cât de rea şi urâtă este de fapt. […]
November 30, 2010

Mi-am lăsat inima în Barcelona…

Visasem vreo şapte ani de zile să ajung la iubita mea Barça. Cam de când am început să studiez limba spaniolă în liceu şi am aflat […]
November 29, 2010

Prieteni?

Suntem creaţi pentru a trăi în societate. Armonios sau nu, totuşi nu ne putem lua catrafusele şi să ne mutăm în munţi, într-o peşteră. Trebuie să […]
November 29, 2010

Azi mă joc pe Nintendo Wii!

Recunosc că nu sunt o fană a jocurilor virtuale. Perfer board games-urile, la care poţi arunca zarurile şi mişca figurinele şi te poţi certa ca la […]