Săptămâna trecută am primit o invitație (mulțumesc Andreea!) la o conferință susținută de Dan Puric la Suceava. Cum accesul se făcea doar pe bază de invitație și am și aflat cu o zi înainte, nu am mai scris despre eveniment.

Trecând peste vijelia de afară (o vreme groaznică – ploaie, vânt, lapoviță, iar ploaie, ninsoare de-a dreptul, soare, iar vânt), am ajuns la Casa de Cultură, unde Fundația In Memoriam Suceava, împreună cu Parohia Nașterea Maicii Domnului a organizat  conferința susținută de Dan Puric – ”Despre Martiri” pe 9 aprilie 2011. O conferință asemănătoare a fost susținută la Ateneul Român și va fi difuzată la TVR Cultural pe 24 si 25 Aprilie la ora 16.

Dan Puric, un om frumos, talentat, o enciclopedie, un Moș Ion Roată contemporan, plin de modestie, a urcat pe scenă și s-a scuzat că s-a făcut cunoscut evenimentul ca și conferință. A purtat prin urmare un dialog cu publicul, prezent într-un număr mare, atât ca mărime cât, mai ales, ca valoare și absolut fascinat de Domnul Puric.

Dacă ar fi fost vreun sceptic în sală, sunt sigură că a plecat convins. Cu o gestică deja cunoscută și admirată, domnul Puric a vorbit despre martiri, despre poporul român, truda și drama acestui ”popor chinuit”, despre demnitatea de a fi, depre valorile românești pierdute în centrele de reeducare comuniste și despre perioada comunistă, fatidică pentru sufletele românilor. A vorbit despre valori imense, martiri: Mihai Eminescu, ”creator al limbii române”, Mitropolitul Anania Bartolomeu, părintele Tănase de la Valea Prutului, care crește singur 320 de copii și ”nu îi aruncă peste granițe”.

Cel mai mult m-a impresionat istorisirea despre Brâncuși, care a creat unul dintre cele mai frumoase monumente ale Soldatului Român. Dar nu l-a făcut comun, ci o adevărată minune, Ansamblul de la Târgu Jiu, văzut de sus arată ca o sabie în teacă, ca o cruce. Iar Coloana Infinitului, greșit înțeleasă de comuniști (recunoștiința fără sfârșit) nu este decât o suprapunere de cavouri (romburile), ultimul cavou deschis, ca o ”jertfă perpetuă înspre cer”.

Într-un dialog unic, Dan Puric a vorbit despre datoria de a mărturisi, blamând tăcerea vinovată, din care omul se poate însănătoși doar prin mărturisire, gest ce presupune risc, curaj, spirit, dar singura cale înspre adevăr. Întâlnirea s-a încheiat cu o povestioară veselă, pentru ca fiecare dintre noi ”să plece cu zâmbetul pe buze”.

Am râs și am plâns, am uitat de mine, m-am lăsat purtată înspre meleaguri străine, timpuri uitate, vieți câștigate, iubiri dobândite. A fost o întâlnire fumoasă, plină de învățături, motivațională. Ieșind din sală m-am hotărât să fac tot posibilul să fiu o ”umbră demnă” a strămoșilor mei, un om frumos, mărturisitor.

Sursa foto

April 21, 2011

Demnitatea de a fi

Săptămâna trecută am primit o invitație (mulțumesc Andreea!) la o conferință susținută de Dan Puric la Suceava. Cum accesul se făcea doar pe bază de invitație […]
April 18, 2011

Pentru cine te faci frumoasă?

Cred că orice femeie are datoria de a se îngriji. Estetic, este obligată să arate că atunci când iese din casă, nu i se va face […]
April 15, 2011

Azi am răbdare

Din categoria piticilor de pe creier, vă mărturisesc azi că am unul tare nerăbdător. Nu mă puneți pe mine să execut lucruri practice care necesită dexteritate […]
April 13, 2011

A fi sau nu vegetariană – te regăsești?

Pornim de la ideea bună de a ne îngriji. Trupurile și mințile. Fizic și psihic în simbioză totală, influențându-se reciproc, împreună la bine și la greu.  […]