De multe ori mă regăsesc în postura de observator. La o petrecere, în oraș, în autobuz, la școală. Privesc în jur și încerc să înțeleg felul de a se comporta al oamenilor. Poate așa, va începe să mi se pară mai puțin ciudat. Nu înțelegeți greșit, de cele mai multe ori nu zăbovesc decât preț de câteva secunde asupra unui co-locuitor (pe majoritatea nici nu îi văd, sunt pierdută în gânduri sau cărți), dar alterori, din plictis, privesc și gândesc.

Ce mă surprinde cel mai adesea e lipsa de bunul simț. Lipsa oricărei urme de conștientizare a spațiului și persoanelor din jur (awareness of others). În autobuz. Cum să urli oriunde te-ai afla, să stai comod pe scaun cu o gravidă care mai că naște pe culoarul de la autobuz, cum să nu te clintești când cineva vrea să treacă?


În cămin. Cum să urli la orice oră din zi și din noapte (cu muzică sau fără), să nu speli niciodată nimic, să nu faci curat, să te bagi în conversații, să stai cu picioarele pe masă, să sufli în ceafa celui care gătește dându-i indicații (pentru că tu ca Master Chef știi că nu face bine ce face) sau să nu oferi ceea ce mânânci cuiva care salivează?


În club. De ce sunt unii bărbați atât de insistenți? Stau dom’le pe lângă o fată singură de parcă ar fi niște vulturi gata de atac. Unii privesc de la distanță, alții interacționează. Majoritatea doar enervează. De ce unii bărbați/băieți, atunci când se amețesc au impresia că e ok să ți se adreseze cu ”femeie” deși îți știe sigur numele și mai apoi îți spun că ești rea (sau o altă formă regională) doar pentru că le explici că ar fi mai bine să îți spună pe nume (prenume, mai exact). Ce să zic, nu prea am eu prieteni de gen masculin care să se poarte ca niște dobitoci pe lângă o fată. Toți sunt cavaleri, bine-educați și cu o concepție de viață sănătoasă, care își respectă prietenele și nu le-ar considera niște accesorii ce dau bine pe ringul de dans. Probabil de asta mă uimește acest comportament ce se vrea a fi cool, al unor băiței cu egoul super-gonflat și care nu au învățat încă nimic despre femei. Asta e cu diversitatea sexuală. Mai bine de evitat.


Cea culturală se referă la diferitele nații cu care dau nas în nas în fiecare zi. Deși initțial șocul cultural a fost mai mare, acum vă pot spune doar: să nu vă mai mire nimic. Vorba cuiva: it is what it is!

Diversitatea umană o observi cel mai bine în situații limită și la petreceri. Mai exact, pe lângă alcool. Fiecare se va comporta altfel decât se comportă normal. Și sunt atâtea tipuri și genuri, sunt convinsă că le cunoașteți, de unele râzi, de altele fugi. Un cuplu care se distinge e Madmoiselle Bosumfle și Mister All-Over-the-Place. Ea stă într-un colț, supărată foc sau cu ochii în telefon, debordând a plictseală, ar vrea să plece, nu cunoaște pe nimeni, nu poate face conversație pentru că muzica e la maxim sau toată lumea e beată. Și stă acolo, așteptând ca jumătatea ei să își aducă aminte de ea. Acesta e peste tot. Râde, dansează, pune muzică, face haz, iese, vine, vorbește cu toți și toate.


Un alt tip de cuplu e acela în care ea îi spune lui clar și răspicat, de față cu toată lumea, că nu va primi nimic (nu mă refer la dulciuri sau chipsuri) dacă face/nu face cutare sau cutare (adică ce vrea ea). Dar asta e altă poveste


sursa foto: karrierenews.diepresse.com

March 5, 2013

Diversitate sexuală, culturală, umană

De multe ori mă regăsesc în postura de observator. La o petrecere, în oraș, în autobuz, la școală. Privesc în jur și încerc să înțeleg felul […]
February 28, 2013

Te rog, vrei să fii prietena mea?

O, nu, nu e un articol siropos despre vremurile inocente ale primelor iubiri. Este un articol trist, despre o fată (fata noastră) care își dorea cu […]
February 27, 2013

Lolita lui Nabokov

  Când a început sesiunea prin decembrie priveam cu ciudă cursurile și cărțile de pe care trebuia să învăț și cu mare duioșie teancul celor pe […]
February 26, 2013

An Idiot Abroad

Nu știu exact cum au tradus sau dacă au tradus titlul (eu i-aș zice Un idiot prin lume), dar este vorba de un proiect făcut de […]