289295525_ac903b8da0

Știți cum unii dintre noi (sau voi, mai exact) sunt mereu plini de energie, voie bună, vitamine? Care se trezesc de dimineață cu zâmbetul pe buze și au o mie de deadline-uri, dar le place o astfel de viață tumultoasă? Ei bine, am și eu unele zile când sunt așa. Dar mai des sunt Cătălina cea Melancolică.

Și deși nu am tendințe spre depresie gravă, am zile în care sunt mai mieunici așa. Și visez cu ochii deschiși sau utitându-mă pe geam, mă pierd printre amintiri, mi se face dor de atâtea lucruri și oameni și locuri. Dar mai ales, mi se face dor de timpuri. Nu mi-e dor de o anumită persoană așa cum e ea sau el acum, mi-e dor de ea sau el cum era atunci. Pentru că oamenii și lucrurile se schimbă și e firesc să fie așa.

Poate e o activitate mai degrabă potrivită unei băbuțe, dar mă regăsesc uneori în această ipostază. Liviu Rebreanu spunea că atunci când începi să te gândești la trecut și să meditezi e semn că îmbătrânești. Ei bine, eu cred că am început să îmbătrânesc de prin adolescență pentru că melancolia mi-e specifică. Și mi-e dragă, ca o prietenă. Nu mă cufund în ea ca apoi să mă consume în totalitate, dar îmi place să dansăm împreună, să ne cuprindem în săruturi dulci și îmbrățișări calde.

Mi-e dor de mine de la cinci ani când mă jucam cu nașul meu într-o minte cu mine, mi-e dor de bunica și pletele ei albe, mi-e dor de mama de când eram mică și bolnavă, mi-e dor de prietena mea din facultate și ceaiurile pe care le devoram la o bârfă, mi-e dor de tăcerile nestânjenitoare cu cel mai bun prieten, mi-e dor de o ploaie torențială, de fetele din liceu, de mare și de Dorna, de mine de la 15 ani și iubirea mea de-o vară, de jocurile și jucăriile mele, de pisicile care s-au tot perindat prin casă, de acea seară din mai când am plâns amândouă până la epuizare din cauza unor iubiri prea puțin ca în filme, de naivitatea mea și de credința oarbă în oameni, de perioadă când eram prietene și încă se stricase totul, de Cap Ferret, de momentele când cea mai mare problemă era cu ce să îmi asortez balerinii, de nuci verzi, de pepene roșu, de apusurile de pe Zamca, de mirosul de tei din Iași, de bujorii albi din grădina de la Cluj, de cizmele mele roz cu blăniță, de Moș Crăciun, de Glendaloch, de nopțile de Paști când treceam printre rândurile interminabile de coșuri cu lumânări aprinse, de personaje din cărți citite demult, de melodii ascultate cândva, mi-e dor….

Dar vouă, de ce/cine vă e dor?

sursa foto: flickr.com

March 19, 2013

Mi-e dor…

Știți cum unii dintre noi (sau voi, mai exact) sunt mereu plini de energie, voie bună, vitamine? Care se trezesc de dimineață cu zâmbetul pe buze […]
March 15, 2013

La medic în Danemarca

Atunci când obții permis de ședere temporară în Danemarca (fie că vii pentru studii, fie pentru muncă), primești un card de sănătate, care conține și un […]
March 14, 2013

In time – ce ai face dacă ai ști exact cât mai ai de trăit?

Filmul a apărut în 2011 și îi are în rolurile principale pe Amanda Seyfried și Justin Timberlake. Dacă nu e de ajuns pentru a vă capta […]
March 7, 2013

Azi joc borcanul cu pedepse

Acum ceva vreme, la ziua unui prieten, am jucat un joc ce se numește Bocanul cu pedepse. E o idee foarte năstrușnică și amuzantă. Cel puțin […]