Draga mea Any,

Cred că ai auzit povestea asta de o mie de ori, dar ai răbdare cu sora ta, cu vârsta devine melancolică (și oarecum senilă)…

Ei bine, aveam vreo șapte ani, era o zi mohorâtă de octombrie și tata mi-a zis să mergem în vizită la mama la spital. Ca de fiecare dată, la vederea spitalului, m-am întins pe bancheta din spate pentru a putea trece fără probleme bariera de la intrarea de urgențe a spitalului (un mic truc al tatei).

Mama era de câteva zile la secția de maternitate și aștepta cezariana programată (știam noi) peste câteva zile. Când am ajuns acolo, colega ei de salon a venit în întâmpinare, spunând că mama se odihnește, că va lua ea ce am adus și ce fetiță frumoasă (EU).

Tata a zis că mai are două frumoase acasă, iar doamna a zis cu un zâmbet misterios: deci două acasă și două aici. A luat ceva secunde pentru ca fisa să cadă cu un sunet asurzitor în liniștea spitalului și tata, roșu ca un rac, să se lase încet-încet pe perete până în poziția cunoscută la noi sub denumirea ciuci.

Apoi, a luat încet fetița ce va deveni din acea zi Numărul 3 și au plecat în căutarea unui buchet imens de garoafe roșii. Pam-pam, aveam o surioară. Când au adus-o acasă, era urâțică, vinețică, supărată. Am adus gingaș cădița din baie și am plasat-o pe un scaun lângă pat, sugerând mamei că acolo să doarmă bebili. Mama a luat-o ca pe o formă de gelozie și marcare a teritoriului, gen eu dorm în pat, ea să doarmă aici, lângă!

Dar eu, inocentă, nu mi-am putut imagina că bebili ar fi putut dormi în pat lângă noi sau că eu nu aș mai fi dormit în pat cu mama! Și de atunci viața mea s-a schimbat în totalitate, dar ne-am acomodat și am crescut împreună, te-am cărat cu mine peste tot până să începi școala și am înfruntat copiii care îmi dădeau bani să te duc în casă pentru că erai enervantă, te-am urmărit devenind domnișoară și abia îmi vine să cred că ai 18 ani!

Ai fost și ești confidenta mea în multe crize și sfătuitoarea mea când vine vorba de accesorizare. Am încredere în spiritul tău justițiar și felul tău categoric de a trata oamenii și sunt deosebit de mândră de tot ceea ce ai realizat până acum, dar mai ales de visele pe care le ai pentru viitor!

Surioara mea, olimpică, talentată, amuzantă, nervoasă, o mică bombă, plină cu vârf de sensibilitate și corectitudine! Te îmbrățișez cu drag și dor, La Mulți Ani! Ti pup!

Cu drag,
Numărul 3

sursa foto: facebook.com

October 26, 2012

Când mezinii devin majori…

Draga mea Any, Cred că ai auzit povestea asta de o mie de ori, dar ai răbdare cu sora ta, cu vârsta devine melancolică (și oarecum […]
October 25, 2012

Albă-ca-Zăpada și Războinicul vânător

Da, trecem peste minunata traducere a titlului Snow White and the Huntsman până nu îmi pocnește vena din frunte, direct la acțiunea filmului. Adaptatare a cunoscutului […]
October 18, 2012

Azi decorez cupcakes

Articol scris la cerea dragelor mele belve, Zâna și Smaranda. Ce poate fi mai plăcut decât să îți petreci o după-amiază ploioasă în compania lui Strauss […]
October 17, 2012

Danez în 9 pași

Zilele trecute am dat peste un articol care se intitula: 9 ponturi esențiale pentru non-danezi (traducere liberă). M-a amuzat și mi-am dat seama că multe dintre […]