Criticul din oglindă
February 10, 2011
Internetul – ocupația zilnică a … copiilor
February 11, 2011

Arta compromisului într-o relaţie

Se ştie că o relaţie înseamnă compromisuri, realizate într-un mod evident sau tacit de ambii parteneri. Dar sunt şi situaţii în care compromisul devine el însuşi compromiţător, iar unele persoane renunţă la propriile păreri sau idei în favoarea celuilalt. Atunci acel compromis nu mai este benefic relaţiei şi nici nu o face mai înfloritoare, ci duce uşor, uşor la scufundarea ei.

Inevitabil, compromisurile apar în orice relaţie, fie că cedezi tu într-o ceartă, fie că accepţi să mergi într-un anumit loc doar pentru că îi face plăcere, şi aşa mai departe. Acestea sunt mici compromisuri care apar în orice relaţie „sănătoasă”.

Am auzit însă de multe situaţii în care partenerii au renunţat la propria individualitate şi şi-au schimbat complet viaţa după tiparul partenerului şi doar pentru a-i face lui pe plac. Şi anume: s-au îndepărtat de anumite grupuri pentru că aşa a vrut el sau au început să frecventeze anumite locuri doar pentru plăcerea lui.

De asemenea, mai sunt şi situaţii în care unul din parteneri renunţă la carieră pentru relaţie precum plecări în străinătate, burse sau anumite job-uri. Sunt de acord cu aceste situaţii, însă doar în măsura în care amândoi aveţi de câştigat de pe urma lor, şi nu apar regrete. Fiecare decide ce este mai bun pentru relaţia lui, şi dacă a renunţa la anumite lucruri pentru o relaţie reprezintă ceea ce vrea persoana respectivă, atunci nu este treaba noastră să judecăm.

Compromisul trebuie să fie reciproc, amândoi trebuie să faceţi compromisuri, uneori mai mici, alteori mai mari. Am observat însă că în multe relaţii se confundă compromisul cu ideea de a te complace într-o anumită situaţie. Sunt persoane care cred că atunci când îşi iartă partenerul pentru minciună, înşelat sau lovit fac un compromis pentru a salva relaţia, însă ei mai mult se complac într-o situaţie în care vor avea de suferit şi de pierdut.

Rolul unui compromis este acela de a ajuta relaţia şi de a o face să funcţioneze cât mai bine. În nici într-un caz un compromis nu ar trebui să pună pe cineva într-o situaţie „compromiţătoare”, şi anume de a renunţa la propria individualitate sau personalitate pentru a face pe plac partenerului.

Părerea mea este că nu se merită să luptăm pentru o relaţie în care suntem singurii care fac compromisuri. O relaţie bazată pe compromisuri făcute doar de o persoană nu duce nicăieri iar finalul ei îl prelungim cu încă un compromis..

Voi ce compromisuri aţi făcut într-o relaţie? Consideraţi că persoanele care fac compromisuri sunt „slabe”?

Share

6 Comments

  1. Irina says:

    Nu sunt de acord cu astfel de compromisuri, mi se pare o tâmpenie…dacă nu îţi place ceea ce sunt, ce fac, atunci nu mai sta cu mine…mă accepţi şi te accept aşa cum eşti 😉

  2. Sunt de acord cu tine Irina si chiar nu mi se par normale astfel de compromisuri, insa stiu cazuri in care asa s-a intamplat din nefericire :-(.

  3. Catalina says:

    cum ai spus și tu, e normal și sănătos să faci compromisuri. (că nu suntem bătuți în cap, nu ne placem să ștergem praful la nici unul. atunci îl șterg eu pt ca să fie curat).
    atâta vreme cât se limitează la lucruri minore înspre medii. când e vorba de ceea ce ai enumerat (individualitate, prieteni, bătaie, înșelat) atunci nu mai e compromis e prostie…sau obsesie.

  4. Teo Grigorie says:

    Chiar daca noua ni se pare ceva ciudat, sunt multi care stau intr-o relatie, fara a simti nevoia sa fie ei fericiti. Atata timp cat fac orice pentru celalalt iar celalalt sta cu el, ei sunt multumiti.

  5. @ Teo: E trist, insa asa este. Sunt foarte multe persoane care prefera sa faca orice numai pentru a sta alaturi de cineva intr-o relatie. Care iarta absolut orice si care fac compromisuri peste compromisuri.

  6. Lori Ciofu says:

    @Catalina: Nu stiu daca a sterge praful cand nici unul nu vrea e chiar un compromis 🙂
    Acum revenind la subiect, daca renunti la ceva in favoarea relatiei, dar ai si tu de castigat, nu e decat o carte bine jucata, nu un compromis. Daca renunti doar de dragul celuilalt, abia aici intervine compromisul si depinde cata valoare are pentru tine lucrul la care ai renuntat. In acest punct deja lucrurile se individualizeaza atat de mult, incat nu putem spune ca peste o anumita linie esti slab sau nu.

    In privinta violentei in cuplu, iar nu cred ca e vorba de comprimis, ci de complacerea unei persoane in tipologia de victima, aici intervenind factori psihologici sau chiar patologici, si fara legatura directa cu relatia respectiva. O persoana victima ar fi victima in orice alta relatie, nu pentru ca isi iubeste partenerul, ci pentru ca doar asa se autovalideaza ca persoana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.