La mulți 25 ani și o zi, om drag!
August 5, 2012
Astăzi savurez un milkshake
August 6, 2012

26 de femei, câțiva cai de vis și o tonă de înghețată

După multele lucruri care mi s-au întâmplat în ultimul timp, aveam nevoie de o gură de aer proaspăt care să mă deconecteze de la căldura și praful din Iași. Această gură de aer a venit sâmbătă și a fost savurată din plin alături de alte 25 de femei fabuloase și un șofer care, până la finalul zilei, a devenit și el o doamnă fabuloasă.

Mulțumesc, pe rând: Icar Tours, Teo’s Cafe, Fructe Naive, Zaza, Cristina Nichita, Betty Ice, Cai de Vis, Alexandra, pisica mare cu urechi de iepuraș, din nou, Zaza pentru șamponul gratis și tuturor femeilor care m-au umplut de energia de care aveam nevoie pentru a schimba lumea!

Ines

Da, un autocar cu 26 de femei!

M-am amuzat când am aflat că vom merge cu autocarul pentru că mi-am amintit de copilărie și excursiile cu clasa… bine, fie, mi-a trecut prin minte și imaginea aceea cu bătrâni (am spus bătrâni!) care merg în grupuri organizate să viziteze diverse țări, mănăstiri, locuri turistice.

A fost muuultă veselie. Autocarul a devenit săltăreț și eu vreau să cred că de la râsetele noastre… unii ar spune că și șoselele au contribuit la asta. Sau poate era de la delicioasa cafea de dimineață, cu care ne-a întampinat Andreea. Sau poate sucul naiv… nu a fost chiar naiv, ci zglobiu și cu praf de râs?

Am fost alintate cu flori colorate de la Cristina Nichita și cu fundițe roșii marca Zaza. Probabil a fost și un concurs de făcut baloane și fotografii pentru că, de unde stăteam eu, vedeam multe fundițe roșii în păr, baloane și blitzuri.

Autocarul se zguduia de râs, noi vorbeam, cântam… ba chiar am văzut pe cineva dansând (nu dau nume!)

Prima oprire a fost la Betty Ice, fabrica de înghețată. Îmbrăcate aproape ca niște cosmonauți și sterilizate, am intrat în spațiul de producție. O doamnă foarte draguță ne-a explicat cum se face înghețata și prin câte aparate, multe recipiente de inox, multe tuburi și țevi din inox trece minunata înghețată până vede lumina zilei… și papilele gustative ale consumatorului dornic de răsfăț răcoros.

După atâta știință și tehnică, am fost recompensate cu muuuuulta înghețată, pe săturate și la alegere… (am fost civilizate și educate, nu ne-am lins degetele).

Mai liniștite puțin și răcorite, ne-am îndreptat spre Moșia Cai de vis.

Cred că a fost o greșeală când au ales numele… nu doar caii erau de vis. Totul a fost de vis. Un loc ca o poveste. Gazdele ne-au desfătat cu bunătați … și cu afinată făcută acolo, de ei.

Parcă eram acolo de-o viață, parcă ne știam de-o viață, s-a cântat la chitară, am văzut un spectacol cu minunații cai, am aflat povești frumoase despre cum se dreseaza caii, câte mii de ore și câtă muncă până ajungi să faci un cal să sară peste obstacole, să meargă în ritmul muzicii și să salute publicul la final. Asta nu cred că a fost foarte greu; eram 26 de femei frumoase, cred că și calul a rămas impresionat.

Bonus, pentru curajoase, a fost o plimbare călare pe un pur sânge arab!

Gabi

Share